2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VITEJÉȘTE adv. în felul vitejilor, ca vitejii; cu mare curaj, cu bărbăție. – Viteaz + suf. -ește.

vitejește av [At: URECHE, L. 87 / V: (înv) ~jaș~, ~eze~ / E: viteaz + -ește] 1 În felul celor viteji (5). 2 (Pex) Cu mare curaj (1).

VITEJÉȘTE adv. În felul vitejilor, ca vitejii; cu mare curaj, cu bărbăție. – Viteaz + suf. -ește.

VITEJÉȘTE adv. în mod vitejesc, ca vitejii, cu mare energie fizică și morală, cu bărbăție. Soldații, pe timpul țarismului, nu primeau decorații, oricît de vitejește s-ar fi purtat în război. STANCU, U.R.S.S. 69. Oamenii aceștii s-au purtat vitejește. NEGRUZZI, S. I 174. În Moldova, Alexandru cel Mare... apără vitejește independența țării sale. BĂLCESCU, O. II 13.

VITEJÉȘTE adv. În felul vitejilor; ca vitejii. /viteaz + suf. ~ește

vitejéște adv. Ca vitejiĭ: a muri vitejește. – Și -zéște (N. Cost. Let. 1, 162 și 460).

vitejesc, ~ească a [At: URECHE, L. 89 / V: (înv) ~eze~, (reg) vet~ / Pl: ~ești / E: viteaz + – esc] 1 Caracteristic celor viteji (5). 2 Care se referă la cei viteji (5). 3 Care denotă vitejie (2) Si: eroic (7), (asr) viteaz (7).

viteji [At: MARDARIE, L. 1322/20 / Pzi: ~jesc / E: viteaz] 1-2 vir (Asr) A (se) lupta cu eroism. 3-4 vir (Asr) A da dovadă de curaj (1). 5 vi (Înv; fig; în texte religioase) A depune eforturi deosebite pentru apărarea sau propovăduirea credinței creștine. 6 vi (Fig; înv; în textele religioase) A se strădui să ispitească. 7 vi (În poezia populară) A duce viață de haiduc (7). 8 vr (Fam) A face pe grozavul.

VITEJÍ, vitejesc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A face vitejii, a se lupta vitejește; (popular) a haiduci. Ca să vitejească. Numele să-i crească. ALECSANDRI, P. P. 67.

VITEJÍ, vitejesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A se lupta vitejește; (pop.) a haiduci. – Din viteaz2.

2) vitejésc v. intr. (d. viteaz; vsl. vitenžiti, a învinge). Trăĭesc ca viteaz, fac vitejiĭ. V. refl. Iron. Mă arăt viteaz, mă voĭnicesc (fără să fiu orĭ fără să fie nevoĭe).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VITEJEȘTE adv. bărbătește, curajos, eroic, (pop.) voinicește. (S-a luptat ~.)

Intrare: vitejește
vitejește adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • vitejește
Intrare: viteji
verb (V403)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • viteji
  • vitejire
  • vitejit
  • vitejitu‑
  • vitejind
  • vitejindu‑
singular plural
  • vitejește
  • vitejiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vitejesc
(să)
  • vitejesc
  • vitejeam
  • vitejii
  • vitejisem
a II-a (tu)
  • vitejești
(să)
  • vitejești
  • vitejeai
  • vitejiși
  • vitejiseși
a III-a (el, ea)
  • vitejește
(să)
  • vitejească
  • vitejea
  • viteji
  • vitejise
plural I (noi)
  • vitejim
(să)
  • vitejim
  • vitejeam
  • vitejirăm
  • vitejiserăm
  • vitejisem
a II-a (voi)
  • vitejiți
(să)
  • vitejiți
  • vitejeați
  • vitejirăți
  • vitejiserăți
  • vitejiseți
a III-a (ei, ele)
  • vitejesc
(să)
  • vitejească
  • vitejeau
  • viteji
  • vitejiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vitejește

  • 1. În felul vitejilor, ca vitejii; cu mare curaj, cu bărbăție.
    exemple
    • Soldații, pe timpul țarismului, nu primeau decorații, oricît de vitejește s-ar fi purtat în război. STANCU, U.R.S.S. 69.
      surse: DLRLC
    • Oamenii aceștii s-au purtat vitejește. NEGRUZZI, S. I 174.
      surse: DLRLC
    • În Moldova, Alexandru cel Mare... apără vitejește independența țării sale. BĂLCESCU, O. II 13.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Viteaz + sufix -ește.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX

viteji

etimologie: