VISTIERNICIE, vistiernicii, s. f. Demnitate, titlu de vistier; vistierie (2). [Pr.: -ti-er-. – Var.: visternicie s. f.] – Vistiernic + suf. -ie.

vistiernicie sf [At: NECULCE, L. 92 / P: ~ti-er~ / V: ~ter~, (îvr) vester~ / Pl: ~ii / E: vistiernic + -ie] (Înv) 1 Demnitatea de mare vistiernic (1). 2 Funcția de mare vistiernic (1). 3 Perioadă de timp în care cineva deținea demnitatea de vistiernic (1) sau exercita funcția de vistiernic (1). 4 (Îs) ~ia al doilea sau al treilea Demnitatea de vistiernic al doilea sau al treilea. 5 (Îas) Funcția de vistiernic al doilea sau al treilea.

vistiernicie s.f. (în Ev. Med., în Țările Rom.) Demnitate de vistier; vistierie. • sil. -ti-er-. g.-d. -iei. și visternicie s.f. /vistiernic + -ie.

VISTIERNICIE, visternicii, s. f. Demnitate, titlu de vistier; vistierie (2). [Pr.: -ti-er-. – Var.: visternicie s. f.] – Vistiernic + suf. -ie.

vesternicie sf vz vistiernicie

visternicie sf vz vistiernicie

visternicie s.f. v. vistiernicie.

VISTERNICIE s. f. (Mold.) Funcția, demnitatea de vistiernic. Toader Paladi . . . ce-l mazilise întîi din visternicie. PSEUDO-AMIRAS. Au rămas dator, din visternicie ce au fost vistiernic mare la Duca-Vodă. NECULCE. Etimologie: visternic + suf. -ie. Vezi și visterie, visterniceasă, visternicel, vistier, vistiernic.

vistiernicie (desp. -ti-er-) s. f., art. vistiernicia, g.-d. art. vistierniciei; pl. vistiernicii, art. vistierniciile (desp. -ci-i-)

vistiernicie (-ti-er-) s. f., art. vistiernicia, g.-d. art. vistierniciei; pl. vistiernicii, art. vistierniciile

vistiernicie s. f. (sil. -ti-er-), art. vistiernicia, g.-d. art. vistierniciei; pl. vistiernicii, art. vistierniciile

VISTIERNICIE s. (IST.) (înv.) vistierie. (~ era demnitatea vistiernicului.)

VISTIERNICIE s. (IST.) (înv.) vistierie. (~ era demnitatea vistiernicului.)