25 de definiții pentru viscol

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VISCOL, viscole, s. n. Vânt puternic însoțit de ninsoare sau de lapoviță; vânt violent, în rafale care spulberă și troienește zăpada. – Et. nec.

viscol sn [At: (a. 1425) D. BOGDAN, GL. 216 / A și: (reg) ~col / V: (îrg) vic~ (A și: înv, vicol / Pl și: înv, vicoli sm), (reg) gicul[1] (A: nct), gigul, jicol,[2] ~or, vișc~ (A și: vișcol), vâșc~, vicul (A: nct) / Pl: ~e sn, (înv) ~i sm / E: nct] 1 Vânt violent, în rafale, însoțit de de ninsoare sau de lapoviță Si: (îrg) spărgău, viscoală, viscolie, (reg) natoagă, vicolniță. 2 (Fig) Forță impetuoasă. 3 (Olt; Buc) Troian1 de zăpadă.

  1. Variantă neconsemnată ca intrare principală. — gall
  2. Variantă neconsemnată ca intrare principală. — gall

VISCOL, viscole, s. n. Vânt puternic însoțit de ninsoare sau de lapoviță. – Et. nec.

VISCOL, viscole, s. n. Vînt puternic cu ninsoare; vîrtejuri de zăpadă spulberată. Se muncea să-și scuture zăpada cită i-o îndesase viscolul în urechi, în guler. GALAN, Z. R. 128. Viscolul groaznic, stăpîn pe tot cuprinsul din cer pînă-n pămînt, își purta mînia în mugetele înspăimîntătoare. BUJOR, S. 55. Ningea, și viscolul ridica omătul în valuri și-l spulbera în văzduh. VLAHUȚĂ, O. A. 344. Fig. Cîndva, după viscolul anilor, un semen al nostru va pomeni de trecerea noastră. SADOVEANU, D. P. 176. Cetele romîne... Pășesc tot înainte sub viscolul de foc. ALECSANDRI, P. III 222. Viscolul pustiirei a suflat pe acest pămînt. RUSSO, S. 147. – Pl. și: (m.) viscoli (HASDEU, R. V. 152, ALECSANDRI, S. 81). – Variantă: vicol (ALECSANDRI, T. 47) s. n.

VISCOL ~e n. Ninsoare însoțită de vânt puternic; vifor; spulber. /Orig. nec.

viscol n. 1. vânt tare cu ninsoare repede; 2. prin extensiune: pășesc tot înainte sub viscolul de foc AL. [Mold. vicol: origină necunoscută].

víscol n., pl. e (d. a viscoli). Vînt cu ninsoare. – În nord și vicol.

vicol n. Mold. viscol: ziua-i vicol, noaptea rece AL. [V. viscol].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VISCOL s. (MET.) vifor, viforniță, viscoleală, (pop.) viforeală, (înv. și reg.) spărgău, (prin Ban.) vicodol, (Mold. și Bucov.) vicolitură, (Bucov.) vicolniță, (Transilv.) vocot.

VISCOL s. (MET.) vifor, viforniță, viscoleală, (pop.) viforeală, (înv. și reg.) spărgău, (prin Ban.) vicodol, (Mold. și Bucov.) vicolitură, (Bucov.) vicolniță, (Transilv.) vocot.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

vicol, vicole, s.n. (reg.) viscol.

Intrare: viscol
viscol1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • viscol
  • viscolul
  • viscolu‑
plural
  • viscole
  • viscolele
genitiv-dativ singular
  • viscol
  • viscolului
plural
  • viscole
  • viscolelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vicol
  • vicolul
  • vicolu‑
plural
  • vicole
  • vicolele
genitiv-dativ singular
  • vicol
  • vicolului
plural
  • vicole
  • vicolelor
vocativ singular
plural
viscol2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • viscol
  • viscolul
  • viscolu‑
plural
  • viscoli
  • viscolii
genitiv-dativ singular
  • viscol
  • viscolului
plural
  • viscoli
  • viscolilor
vocativ singular
plural
vișcol
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jicoa
  • jicoala
plural
  • jicoale
  • jicoalele
genitiv-dativ singular
  • jicoale
  • jicoalei
plural
  • jicoale
  • jicoalelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gigul
  • gigulul
plural
  • gigule
  • gigulele
genitiv-dativ singular
  • gigul
  • gigulului
plural
  • gigule
  • gigulelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • viscor
  • viscorul
plural
  • viscore
  • viscorele
genitiv-dativ singular
  • viscor
  • viscorului
plural
  • viscore
  • viscorelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vâșcol
  • vâșcolul
plural
  • vâșcole
  • vâșcolele
genitiv-dativ singular
  • vâșcol
  • vâșcolului
plural
  • vâșcole
  • vâșcolelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vicul
  • viculul
plural
  • vicule
  • viculele
genitiv-dativ singular
  • vicul
  • viculului
plural
  • vicule
  • viculelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

viscol, viscolesubstantiv neutru

  • 1. Vânt puternic însoțit de ninsoare sau de lapoviță; vânt violent, în rafale care spulberă și troienește zăpada. DEX '09 MDA2 DLRLC NODEX
    • format_quote Se muncea să-și scuture zăpada cîtă i-o îndesase viscolul în urechi, în guler. GALAN, Z. R. 128. DLRLC
    • format_quote Viscolul groaznic, stăpîn pe tot cuprinsul din cer pînă-n pămînt, își purta mînia în mugetele înspăimîntătoare. BUJOR, S. 55. DLRLC
    • format_quote Ningea, și viscolul ridica omătul în valuri și-l spulbera în văzduh. VLAHUȚĂ, O. A. 344. DLRLC
    • format_quote figurat Cîndva, după viscolul anilor, un semen al nostru va pomeni de trecerea noastră. SADOVEANU, D. P. 176. DLRLC
    • format_quote figurat Cetele romîne... Pășesc tot înainte sub viscolul de foc. ALECSANDRI, P. III 222. DLRLC
    • format_quote figurat Viscolul pustiirei a suflat pe acest pămînt. RUSSO, S. 147. DLRLC
  • 2. figurat Forță impetuoasă. MDA2
  • 3. regional Troian de zăpadă. MDA2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.