VISCOLITURĂ, viscolituri, s. f. Faptul de a viscoli, viscolire; zăpadă viscolită, troian îngrămădit de viscol. Mergeam cu sania pe un drum plin de hopuri și de viscolituri. SADOVEANU, P. S. 27. A treia zi după aceea, austrul de la miazăzi a muiat viscoliturile. id. O. VIII 199.