2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VISĂTÓR, -OÁRE, visători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care visează, care este înclinată spre reverie, spre meditație; p. ext. (persoană) care este lipsită de simț practic; (persoană) care se dedică unui ideal irealizabil. – Visa + suf. -ător.

visător, ~oare [At: ANON. CAR. / Pl: ~i, ~oare / E: visa + –ător] 1-2 smf, a (Îdt) (Persoană) care visează (1). 3-4 smf, a (Persoană) care preconizează un ideal și îl trăiește ca pe o realitate vie Si: (îvr) visuitor (3). 5-6 smf, a (Persoană) care este cufundată în visare (11). 7-8 smf, a (Persoană) care este înclinată spre visare (11). 9-10 smf, a (Persoană) lipsită de simț practic. 11 a (D. fizionomia, temperamentul sau acțiunile oamenilor) Care exprimă visare (11).

VISĂTÓR, -OÁRE, visători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care visează, care este înclinată spre reverie, spre meditație; p. ext. (persoană) care este lipsită de simț practic; (persoană) care preconizează un ideal și îl trăiește ca pe o realitate vie, care se lasă condus de utopii. – Visa + suf. -ător.

VISĂTÓR2, -OÁRE, visători, -oare, s. m. și f. Persoană contemplativă, predispusă la reverie, la meditație; p. ext. persoană lipsită de simț practic. Cînt nebun de visător îndrăgostit de propria-i ruină. CERNA, P. 150. ♦ Persoană care preconizează un ideal și-l trăiește ca pe o realitate vie (v. vizionar); (peiorativ) persoană care se lasă condusă de utopii. Unde ni-s entuziaștii, visătorii, trubadurii, Să ne cinte rostul lumii și splendorile naturii. VLAHUȚĂ, O. A. 69. Iată ce ne spun visătorii cosmopolitanului. BOLINTEANU, O. 309.

VISĂTÓR1, -OÁRE, visători, -oare, adj. Care visează (2), care este cufundat în visare; înclinat spre reverie, spre contemplație. Tovarășul meu era un om de patruzeci de ani, un om nalt, tăcut și visător. SADOVEANU, O. VIII 7. În faptul dimineții, prin parc, îngîndurată, Se plimbă visătoare Fatma. COȘBUC, P. I 52. ◊ Fig. Au cu lira visătoare ori cu sunete de flaut. Poți să-ntîmpini patrioții ce-au venit de-atunci încolo? EMINESCU, O. I 149. ◊ (Adverbial) Fața lui se lămurește, Pare-nduioșat acum... Visător și lung privește Casele de peste drum. TOPÎRCEANU, B. 71.

VISĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival 1) Care visează; înclinat spre visare. Persoană ~oare. 2) Care este lipsit de simțul realității; utopic. /a visa + suf. ~ător

visător a. 1. care visează; 2. preocupat de reverii: în mintea’ți visătoare AL. ║ m. 1. cel ce visează; 2. om distrat.

visătór, -oáre adj. Care visează. Contemplativ, preocupat de himere, gînditor, distrat: o minte visătoare. S. m. și f. Ideolog.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

visătór adj. m., s. m., pl. visătóri; f. sg. și pl. visătoáre

visătór adj. m., s. m., pl. visătóri; f. sg. și pl. visătoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VISĂTÓR adj. 1. contemplativ, contemplator, meditativ. (Fire ~oare.) 2. v. romantic.

VISĂTOR adj. 1. contemplativ, contemplator, meditativ. (Fire ~.) 2. romantic, (peior.) romanțios. (Spirit ~.)

Intrare: visătoare
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • visătoare
  • visătoarea
plural
  • visătoare
  • visătoarele
genitiv-dativ singular
  • visătoare
  • visătoarei
plural
  • visătoare
  • visătoarelor
vocativ singular
  • visătoare
  • visătoareo
plural
  • visătoarelor
Intrare: visător (adj.)
visător1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • visător
  • visătorul
  • visătoru‑
  • visătoare
  • visătoarea
plural
  • visători
  • visătorii
  • visătoare
  • visătoarele
genitiv-dativ singular
  • visător
  • visătorului
  • visătoare
  • visătoarei
plural
  • visători
  • visătorilor
  • visătoare
  • visătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

visător visătoare

  • 1. (Persoană) care visează, care este înclinată spre reverie, spre meditație.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file 5 exemple
    exemple
    • Tovarășul meu era un om de patruzeci de ani, un om nalt, tăcut și visător. SADOVEANU, O. VIII 7.
      surse: DLRLC
    • În faptul dimineții, prin parc, îngîndurată, Se plimbă visătoare Fatma. COȘBUC, P. I 52.
      surse: DLRLC
    • figurat Au cu lira visătoare ori cu sunete de flaut. Poți să-ntîmpini patrioții ce-au venit de-atunci încolo? EMINESCU, O. I 149.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Fața lui se lămurește, Pare-nduioșat acum... Visător și lung privește Casele de peste drum. TOPÎRCEANU, B. 71.
      surse: DLRLC
    • Cînt nebun de visător îndrăgostit de propria-i ruină. CERNA, P. 150.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin extensiune (Persoană) care este lipsită de simț practic; (persoană) care se dedică unui ideal irealizabil.
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: utopic attach_file 2 exemple
      exemple
      • Unde ni-s entuziaștii, visătorii, trubadurii, Să ne cînte rostul lumii și splendorile naturii. VLAHUȚĂ, O. A. 69.
        surse: DLRLC
      • Iată ce ne spun visătorii cosmopolitanului. BOLINTEANU, O. 309.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Visa + sufix -ător.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX