Allamanda violacea Gardn. Specie care înflorește în sept.-noiemb. Flori cu caliciul campanulat, corolă cu diametrul de cca 5,5 cm, roșie-violetă, cu cilindrul de 4,5 cm lungime, baza maro-roșiatică, iar mijlocul verde-gălbui. Frunze (pînă la 14 cm lungime) eliptice, foarte pubescente, de un verde-mat, cîte 4 în verticil. Liană cu tulpini svelte, pubescente, roșietice.

Anota violacea Schltr. (sin. Saccolabium violaceum Ldl.; Vanda violacea Ldl.). Specie ce înflorește iarna. Flori (petale albe cu striații violete-deschis, label violet-roșu) așezate în ciorchine rar.

Hardenbergia violacea Stearn (syn. Glycine violacea Schneev.; Kennedya monophylla Vent.; Hardenbergia monophylla Benth.). Specie care înflorește primăvara. Flori albe, roz, violete, în racseme: axilare scurte, pauciforme. Stindard cu, o pată galbenă la bază. Frunze (cca 10 cm lungime) necompuse, pieloase, lunguieț-cordiforme, glabre.

Hesperis violacea Boiss. Specie ce înflorește primăvara-vara. Flori cu petale lung-ungulate, cu nervuri roșii. Păstăi erecte, groase, glanduloase, lungi de cca 6 cm. Frunze caulinare lanceolate, cu vîrf ascuțit; cele bazale, liniare, cu vîrf bont, nedentate, rar serate, formează o rozetă. Tulpină înaltă de cca 25 cm, ramificată, la bază, pubescentă.

Jovellana violacea (Cav.) G. Don (syn. Calceolaria violacea Cav.). Specie care înflorește vara. Flori pubescente, albe-gălbui sau lila-deschis cu pete purpurii, în paniculă terminală, rară. Frunze persistente, ovate, la bază cuneiforme, neregulat-dentate sau lobate, acute. Arbust, pînă la 2 m înălțime, cu ramuri pubescente.

Passiflora violacea Vell. Specie originară din Brazilia. Flori foarte decorative, parfumate, diametru cca 10 cm, campanulate sau întinse, violete, coronulă la bază neagră- violetă, la mijloc albă, la vîrf violetă, ovar ovat, pendente, cu peduncul lung. Plantă agățătoare. Frunze glabre, cordiforme, adînc-trilobate, lobii ovat-lanceolați, nedentați, cu baza glandulos-dentată, pețiolate, pețiolul cu 4 glande. Stipele cordiforme, lunguieț-ovate, cca 3,5 cm lungime.

Petunia violacea Lindl. Specie ce înflorește în mai-oct. Flori violete-roșietice, catifelate, corolă infundibuliformă sau campanulată, tubul și limbul cu lobi scurți și obtuzi de aceeași lungime cu diviziunile caliciului. Frunze pețiolate, ovate. Plante anuale sau perene, tulpini ramificate spre vîrf.

Phalaenopsis violacea Teijsm. et Binn. (syn. Stauropsis violacea Rchb.). Specie care înflorește primăvara-vara, cca 5 flori, diametrul de 7-9 cm, dispuse pe un peduncul foarte scurt, labelul cu lobul central violet-roz și lobii laterali aurii-erecți, petalele alungit-ovate, verzi, albicioase, cele două laterale exterioare mai înguste, falcate, la bază violete. Frunze lat-ovate, verzi-lucioase.

Prostanthera violacea R. Br. Specie care înflorește primăvara, 4-6 flori în buchete terminale, caliciul glandulos-pubescent. Flori (corolă campanulată cu 5 lacinii, lila în interior, la bază, purpur) pînă la 6 în buchete terminale. Frunze mici, lat-ovate sau rotunde, pe partea inferioară glanduloase, marginea ondulată, cca 1 cm lungime.

Sophronitis violacea Lindl. (syn. Cattleya violacea Beer.). Specie care înflorește iarna. Flori violete-roz, mai deschise la bază, cca 4 cm diametru, dispuse 1-2 în inflorescență, label lunguieț cu vîrf bont, de aceiași culoare. Pseudobulbi ovați, cu o frunză liniară, pieloasă.

Tulbaghia violacea Harv. Specie care înflorește în apr.-mai. Flori stelate, roz-liliachii, în ciorchini, pînă la 0,20, pe tije pînă la 0,40 cm. Frunze (cca 10) subțiri, pînă la 0,30 m lungime și la 8 mm lățime. Crește ușor într-un sol obișnuit de grădină, iernile protejîndu-se împotriva înghețului cu un strat gros; de mulci.