vioară² sf [At: LB / P: vi-oa~ / Pl: ~ori / E: ml viola] (Reg) 1 (Șîc ~- neagră) Toporaș (Viola odorata). 2 (Șîc ~-galbenă, ~-roșie) Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina simplă sau ramificată, cu frunzele mici, rotunde-ovale, crestate, de culoare verde-deschis, acoperite cu peri, cu flori plăcut mirositoare, galbene-aurii, bătând uneori în brun Si: micsandră, micșunea, violă¹ (2), (reg) foaltină, levcoaie-galbenă, viorea-galbenă (Cheiranthus cheiri). 3 (Șîs ~-roșie) Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina simplă sau ramificată, cu frunzele acoperite cu peri cenușii și cu florile plăcut mirositoare, roșii sau albe Si: micsandră, micșunea, violă¹ (3), viorea-roșie, viorea-galbenă, viorea-de-ferești, (reg) foaltină, garoafă, șiboi (Matthiola incana). 4 (Îc) ~-de-noapte Plantă erbacee din familia cruciferelor cu frunzele oval-lanceolate, ascuțite și dințate, cu florile purpurii sau violete, plăcut mirositoare, cultivată ca plantă meliferă sau pentru mirosul puternic pe care îl răspândește seara Si: micșunea, mirodenie, nopticoasă, floarea-nopții, violă-de-noapte, violă-de-primăvară, viorea-de-noapte, (reg) șibiog (Hesperis matronalis). 5 (Îac) Plantă erbacee din familia cruciferelor cu florile galbene-verzui, plăcut mirositoare, care crește la marginea pădurilor Si: mirodenie, floarea-nopții (Hesperis tristis).