2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

vinuire sf [At: BIBLIA (1688), 1421/49 / Pl: ~ri / E: vinui] (Înv) Acuzare (1).

vinui vt [At: CORESI, EV. 274 / Pzi: ~esc / E: vină + -ui] 1-2 (Înv; c. i. oameni; fșa) A acuza (1). 3 (Îvr) A căuta (cuiva) pretext de ceartă.

vinui vb. IV. tr. (înv.) 1 (compl. indică oameni) A învinui, a acuza. Nu mai vinui poetul, cînd el așa au aflat scris! (BUD.). 2 A căuta (cuiva) motiv sau pretext de ceartă, a căuta (cuiva) nod în papură. • prez. ind. -iesc. /vină + -ui.

învinuĭésc v. tr. (d. vină). Maĭ rar. Acuz, învinovățesc. – Vechĭ vinuĭésc.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VINUÍ vb. v. acuza, învinovăți, învinui.

vinui vb. v. ACUZA. ÎNVINOVĂȚI. ÎNVINUI.

Intrare: vinuire
vinuire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vinuire
  • vinuirea
plural
  • vinuiri
  • vinuirile
genitiv-dativ singular
  • vinuiri
  • vinuirii
plural
  • vinuiri
  • vinuirilor
vocativ singular
plural
Intrare: vinui
verb (VT408)
Surse flexiune: Scriban
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vinui
  • vinuire
  • vinuit
  • vinuitu‑
  • vinuind
  • vinuindu‑
singular plural
  • vinuiește
  • vinuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vinuiesc
(să)
  • vinuiesc
  • vinuiam
  • vinuii
  • vinuisem
a II-a (tu)
  • vinuiești
(să)
  • vinuiești
  • vinuiai
  • vinuiși
  • vinuiseși
a III-a (el, ea)
  • vinuiește
(să)
  • vinuiască
  • vinuia
  • vinui
  • vinuise
plural I (noi)
  • vinuim
(să)
  • vinuim
  • vinuiam
  • vinuirăm
  • vinuiserăm
  • vinuisem
a II-a (voi)
  • vinuiți
(să)
  • vinuiți
  • vinuiați
  • vinuirăți
  • vinuiserăți
  • vinuiseți
a III-a (ei, ele)
  • vinuiesc
(să)
  • vinuiască
  • vinuiau
  • vinui
  • vinuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)