2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

vetri vt(a) [At: MARIAN, O. II, 7 / V: vint~, vânt~ / Pzi: 3 ~rește / E: ucr вітрити] (Reg; d. animale) A adulmeca (1).

VETRÍ, vetresc, vb. IV. Tranz. (Regional, despre păsări și animale; și în forma vintri) A adulmeca, a simți de departe. [Potîrnichea] cum vintrește apropierea vreunui vînător, îndată apucă la fugă. MARIAN, O. II 219. – Varianta: vintrí vb. IV.

VETRÍ, vetresc, vb. IV. Tranz. (Reg.; despre animale) A adulmeca. [Var.: vintrí vb. IV] – Comp. germ. wittern.

VINTRÍ vb. IV. v. vetri.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VETRÍ vb. v. adulmeca, mirosi.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

vetrí (-résc, -ít), vb. – A prinde vîntul. – Var. vîntri, vintri. Germ. wittern (Tiktin), var. prin contaminare cu vînt. În Bucov.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

vetrí, vetresc, vb. intranz. – (reg.) 1. „A veghea, a sâmțî; câinele vetrea sara la oi” (Papahagi, 1925). 2. A adulmeca. – Din germ. wittern „a adulmeca” (Tiktin, cf. DER; DLRM); din ucr. vitriti (MDA).

vetrí, vetresc, vb. intranz. – 1. A veghea, a sâmțî; câinele vetrea sara la oi (Papahagi 1925). 2. A adulmeca. – Din germ. wittern „a adulmeca” (Tiktin cf. DER).

Intrare: vintrit
vintrit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vintrit
  • vintritul
  • vintritu‑
  • vintri
  • vintrita
plural
  • vintriți
  • vintriții
  • vintrite
  • vintritele
genitiv-dativ singular
  • vintrit
  • vintritului
  • vintrite
  • vintritei
plural
  • vintriți
  • vintriților
  • vintrite
  • vintritelor
vocativ singular
plural
Intrare: vetri
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vetri
  • vetrire
  • vetrit
  • vetritu‑
  • vetrind
  • vetrindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • vetrește
(să)
  • vetrească
  • vetrea
  • vetri
  • vetrise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • vetresc
(să)
  • vetrească
  • vetreau
  • vetri
  • vetriseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vintri
  • vintrire
  • vintrit
  • vintritu‑
  • vintrind
  • vintrindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • vintrește
(să)
  • vintrească
  • vintrea
  • vintri
  • vintrise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • vintresc
(să)
  • vintrească
  • vintreau
  • vintri
  • vintriseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vetri vintri

  • 1. regional (Despre păsări și animale) A simți de departe.
    surse: DLRLC DLRM sinonime: adulmeca mirosi un exemplu
    exemple
    • [Potârnichea] cum vintrește apropierea vreunui vînător, îndată apucă la fugă. MARIAN, O. II 219.
      surse: DLRLC

etimologie: