19 definiții pentru vintir
din care- explicative (13)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
VINTIR, vintire, s. n. Unealtă de pescuit în formă de sac alungit, cu gura răsfrântă înăuntrul sacului ca o pâlnie. [Var.: vintil, s. n.] – Din rus. venter.[1] modificată
- În DEX ’09 este folosit adv. înăuntru în loc de prep. înăuntrul. — raduborza
vintir sn [At: DAMÉ, T. 124 / V: (reg) ~il, ~ilă, ~ă sf / Pl: ~e / E: rs вентерй cf rs бентерь] Unealtă de pescuit, în formă de sac de plasă, lung și ascuțit la un capăt, întins pe mai multe cercuri, cu gura strâmtă și răsfrântă înăuntru pentru a nu ieși peștele, folosită în apele dulci Si: (reg) vârgă1.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vintir s.n. (pesc.) Unealtă de pescuit în formă de sac alungit, întins pe mai multe cercuri, cu gura răsfrîntă înăuntrul sacului ca o pîlnie. • pl. -e. și vintil s.n., vintilă s.f. /<rus. веимерь.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
VINTIR, vintire, s. n. Unealtă de pescuit alcătuită dintr-o plasă întinsă pe mai multe cercuri. [Var.: vintil, s. n.] – Din rus. venter.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de baron
- acțiuni
VINTIR, vintire, s. n. (Și în forma vintil) Unealtă de pescuit alcătuită dintr-o plasă întinsă pe mai multe cercuri, ca un sac cu gura strîmtă și întoarsă înăuntru. V. vîrșă. Umblă careva la vintire. DAVIDOGLU, O. 66. Somnul este... uneori mosafir neplăcut, căci mănîncă pe toți ceilalți cari au căzut în vintir. ANTIPA, P. 415. Prin canal nu se poate; doar am vintile. – Ai vintile? zise Vania rîzînd. DUNĂREANU, N. 72. – Variantă: vintil s. n.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VINTIR ~e n. Unealtă de pescuit, constând dintr-un sac de plasă, îmbrăcat pe cercuri dispuse unul deasupra altuia. /<rus. ventelj
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
vintír și -íl n., pl. e, -íră și -ílă f., pl. e (rus. vénterĭ, véntelĭ, vénterka, vetylĭ, vetilĭ, vĭáterĭ, ĭáter, rut. viáter, ĭáter, pol. wiecierz, litv. wéntaris, wénteris, prusian wentere. V. ĭatră). Dun. de jos. Capcană de prins pește (împletitură de plasă întinsă pe cercurĭ în care peștele intră și nu maĭ poate ĭeși). V. cursă 1, vîrșă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
VINTIL s. n. v. vintir.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VINTIL s. n. v. vintir.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
VINTIL s. n. v. vintir.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vintil sn vz vintir
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vintilă sf vz vintir
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vintiră1 sf vz vintir
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vintil s.n. v. vintir.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
vintilă s.f. v. vintir.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
vintir s. n., pl. vintire
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
vintir s. n., pl. vintire
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
vintir s. n., pl. vintire
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
VINTIR s. (PESCUIT) vârșă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
VINTIR s. (PESCUIT) vîrșă.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
vintir (-re), s. n. – Plasă de pescuit. Rus. venterĭ (Scriban).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
vintir, vintiresubstantiv neutru
- 1. Unealtă de pescuit în formă de sac alungit, cu gura răsfrântă înăuntrul sacului ca o pâlnie. DEX '09 DLRLC NODEXsinonime: vârșă
- Umblă careva la vintire. DAVIDOGLU, O. 66. DLRLC
- Somnul este... uneori mosafir neplăcut, căci mănîncă pe toți ceilalți cari au căzut în vintir. ANTIPA, P. 415. DLRLC
- Prin canal nu se poate; doar am vintile. – Ai vintile? zise Vania rîzînd. DUNĂREANU, N. 72. DLRLC
-
etimologie:
- venter DEX '09 DEX '98 NODEX