VINECIOR, -OARĂ, vineciori, -oare, adj. (Pop.) Diminutiv al lui vânăt. ♦ (Despre păsări) Cu penele cenușii-albăstrii, bătând în vânăt; (despre animale) cu blana sură. – Vânăt + suf. -ior.

vinecior, ~oară [At: TDRG / V: (reg) vânăc~, ~ețioară sf, ~nic~ / Pl: ~i / E: vânăt + -ior] 1-2 a (Pop; șhp) (Cam) vânăt (1). 3 a (Pop) Care este vânăt-deschis. 4 a (Pop; d. păsări) Care are penele cenușii-albăstrii, cu reflexe violete. 5 a (Pop; d. animale) Care are părul sur, cu reflexe violete. 6 sf (Șîc ~-sălbatică) Plantă din familia compozitelor, cu tulpina ramificată, cu frunzele ovale, cu florile albastre, rar roșii sau albe, grupate în capitule solitare în vârful ramurilor, care se folosesc în farmacie și în medicina populară Si: albăstrea, albăstrică, albăstriță, vinețea, (reg) ghioc, zlăvoc, floarea-grâului, floarea-paiului (Centaurea cyanus). 7 sf (Reg) Ciupercă comestibilă, cu pălăria de culoare vânătă, aurie sau portocalie, care conține un suc lăptos și dulce (Lactarius volenus). 8 sf (Reg) Pasăre cu penele de culoare vânătă-cenușie (Anthus rufogularis).

vinecior, -oară adj., s.f. 1 adj. Dim. al lui vînăt. ♦ (despre păsări) Care are penele cenușii-albăstrii, bătînd în vînăt. ♦ (despre animale) Care are blana sură. 2 s.f. (bot.; și vinecioară sălbatică) Plantă din familia compozitelor, cu tulpina ramificată, cu frunzele ovale, cu florile albastre, rar roșii sau albe, grupate în capitule solitare în vîrful ramurilor, care se folosesc în farmacie și în medicina populară (Lactarius volenus); albăstrea, albăstrică. • pl. -ori, – oare. /vînăt + -ior.

VINECIOR, -OARĂ, vineciori, -oare, adj. Diminutiv al lui vânăt. ♦ (Despre păsări) Cu penele cenușii-albăstrii, bătând în vânăt; (despre animale) cu blana sură. – Vânăt + suf. -ior.

VINECIOR, -OARĂ, vineciori, -oare, adj. (Despre păsări) Cu penele cenușii-albăstrii, bătînd în vînăt; (despre animale) cu părul sur. V. vînăt. Sus în vîrful caselor, La capul arcanului Este-o iapă vinecioară, Pintenoagă de picioare. MAT. FOLK. 186. Călări pe cai vineciori. ȘEZ. VII 164. Mi-este un stol de porumbei, Porumbei cam vineciori. TEODORESCU, P. P. 39.

vânăcior, ~oară a vz vinecior

vinețioară sf vz vinecior

vinicior, ~oară a vz vinecior

+vinecior¹ (desp. -cior) s. m., pl. vineciori

vinecior² (pop.) (desp. -cior) adj. m., pl. vineciori; f. vinecioară, pl. vinecioare

vinecior (pop.) adj. m., pl. vineciori; f. vinecioară, pl. vinecioare

vinecior adj. m., pl. vineciori; f. sg. vinecioară, pl. vinecioare