23 de definiții pentru vingalac
din care- explicative (17)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
VINGALAC, vingalace, s. n. (Tipogr.) Culegar. [Var.: vingălac s. n.] – Din germ. Winkelhaken.
VINGALAC, vingalace, s. n. (Tipogr.) Culegar. [Var.: vingălac s. n.] – Din germ. Winkelhaken.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
vingalac sn [At: POENARU, ap. TDRG / V: ~găl~, (înv) ~nghel~, ~ncăl~, ~nchel~, ~ncheleac, ~nchelhac / Pl: $~ace, (rar) ~uri / E: ger Winkelhaken] 1 Instrument de metal de forma unei cutii alungite, cu trei pereți, dintre care unul mobil, care servește tipografului pentru așezarea literelor și a celorlalte semne tipografice în rânduri egale, formând textul de imprimat Si: culegar, (înv) vinclu (3), (reg) culegău$. 2 (Pex) Spațiu tipografic corespunzător dimensiunilor vingalacului (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vingalac s.n. (poligr.; în trecut) Instrument de metal în care zețarul așeza literele culese pentru textul de imprimat; culegar. • pl. -ce. și vingălac s.n. /<germ. Winkelhaken.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
VINGALAC, vingalace, s. n. (Tipogr.) Culegar. Într-ascuns căutai să-ți deprinzi mîna cu vingalacul. PAS, Z. I 284. Știam că tot așa mare meșter e tipograful nostru... precum este și meșter spre a zețui pe vingalac. ODOBESCU, S. III 313. – Variantă: vingălac s. n.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VINGALAC s.n. (Poligr.) Instrument de metal în care zețarul așază literele culese pentru textul de imprimat; culegar. [< germ. Winkelhaken].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
VINGALAC s. b. instrument de metal în care zețarul așază literele culese pentru textul de imprimat; culegar. (< germ. Winkethaken)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
VINGALAC ~ce n. poligr. Piesă metalică în care zețarul așază literele culese într-o anumită ordine, formând textul care urmează să fie tipărit; culegar. /<germ. Winkelhaken
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
VINGĂLAC s. n. v. vingalac.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VINGĂLAC s. n. v. vingalac.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
VINGĂLAC s. n. v. vingalac.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vincălac sn vz vingalac
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vinchelac sn vz vingalac
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vincheleac sn vz vingalac
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vinchelhac sn vz vingalac
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vingălac sn vz vingalac
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vinghelac sn vz vingalac
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vingălac s.n. v. vingalac.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
vingălac n. unealtă tipografică pe care zețarul așează literele. [Nemț. WINKELHAKEN].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vingălác n., pl. e (germ. winkelhaken). Trans. Aparatu pe care culegătoru îl ține c’o mînă și așează cu cea-laltă literele culese. V. șif.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
vingalac (rar) s. n., pl. vingalace
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
vingalac (rar) s. n., pl. vingalace
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
vingalac s. n., pl. vingalace
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
VINGALAC s. v. culegar.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
VINGALAC s. (TIPOGR.) culegar, culegău, (rar) colțar, compozitor.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
vingalac (-ce), s. n. – Culegător la tipografie. – Var. vingălac. Germ. Winkelhaken, cf. pol. winkelak (Cihac, II, 457). Cf. vinchel.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N2) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N2) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
vingalac, vingalacesubstantiv neutru
- 1. Instrument de metal în care zețarul așază literele culese pentru textul de imprimat. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: culegar
- Într-ascuns căutai să-ți deprinzi mîna cu vingalacul. PAS, Z. I 284. DLRLC
- Știam că tot așa mare meșter e tipograful nostru... precum este și meșter spre a zețui pe vingalac. ODOBESCU, S. III 313. DLRLC
-
etimologie:
- Winkelhaken DEX '09 DEX '98 DN