18 definiții pentru vinărici (dijmă)
din care- explicative (13)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
VINĂRICI, vinăriciuri, s. n. (în Evul Mediu, în Țara Românească) Dijmă în vin, reprezentând a zecea parte din recoltă, care se plătea în trecut domniei; vinărit. – Vin + suf. -ărici.
vinărici1 [At: (a. 1631) MAG. IST. I, 124/1 / V: (înv) ~nar~, ~u, ~ner~, ~nericiu sn / Pl: ~uri sn, ~ sm / E: vin + -ărici(u)] 1 sn Dijmă sau impozit care se percepea în trecut, în Țara Românească și în Moldova, de la proprietarii de vii, de la producătorii de vin și de la cârciumari Si: vinărit (1), (fîr) vinagiu (1). 2 sn Împuternicire de a percepe sau drept de a-și însuși vinăriciul (1) Si: vinărit (1), (fîr) vinagiu (2). 3 sm (Reg) Viticultor.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vinărici s.n. (în Ev. Med., în Țările Rom.) Dijmă în vin (și mai tîrziu în bani), reprezentînd a zecea parte din producție, percepută de domnie de la proprietarii de vii și de la producătorii de vin; vinărit. • pl. -uri. /vin + -ărici.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
VINĂRICI, vinăriciuri, s. n. (În evul mediu, în Țara Românească) Dijmă în vin, reprezentând a zecea parte din recoltă, care se plătea în trecut domniei; vinărit. – Vin + suf. -ărici.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
VINĂRICI s. n. 1. Dare care se plătea odinioară pentru vii sau pentru vin. Au intrat unii boieri în vii, cotropindu-le, ca să nu se mai facă atîta risipă, lipsind de darea vinăriciului vistieria. SADOVEANU, N. P. 41. Dreptul de a primi dajdii pămîntene, precum oierit, vinărici, vamă. ODOBESCU, S. II 14. Vinăriciul (l-a suit la) douăzeci de parale de vadră. GHICA, la CADE. ♦ Slujba celui care încasa impozitul pe vii. Cînd văzu că în cămară nu mai rămăsese nimic de furat, cumpără... calemul vinăriciului. FILIMON, C. 49. 2. (Popular) Podgorean. Cel mai mic, mai mititel Ăla-mi este vinărici, vinărici cu vinuri dulci. TEODORESCU, P. P. 22.[1]
- Pentru sensul 2 lipsește mențiunea de s. m. — gall
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VINĂRICI ~uri n. înv. Dijmă în vin, reprezentând a zecea parte din recoltă, plătită domniei pentru vie. /vin + suf. ~ărici
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
VINĂRICI s.n. (ȚR) Dijmă care reprezenta a zecea parte din recolta de vin. Avea și vii bune și avea de lua și vinăriciu. R. POPESCU. Să nu să păgubească . . . cămara gospod de vinărici. PRAV. COND. 1780. Etimologie: vIn + suf. -ărici. Vezi și vinăricer. Cf. o t a ș t i n ă.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vinărícĭ m. (d. vin). Vechĭ. Podgorean. S. n., pl. urĭ (din vinărit). Vinărit, cominărit, vădrărit, un bir pe podgoriĭ și cîrcĭumĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
vinarici sn vz vinărici1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vinăriciu sn vz vinărici1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vinerici sn vz vinărici1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vinericiu sn vz vinărici1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vinăriciu n. od. dare pe cârciumi: din vechime fiecare stăpân da din zece vedre una, mai pe urmă s’a luat câte o para de vadră.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
vinărici1 (impozit) s. n., pl. vinăriciuri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
vinărici2 (dijmă) s. n., pl. vinăriciuri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
vinărici (dijmă) s. n., pl. vinăriciuri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
VINĂRICI s. (IST.) vinărit. (~ul era o dare percepută în vin.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
VINĂRICI s. (IST.) vinărit. (~ era o dare percepută în vin.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv neutru (N60) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
vinărici, vinăriciurisubstantiv neutru
- 1. Dijmă în vin, reprezentând a zecea parte din recoltă, care se plătea în trecut domniei. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEXsinonime: vinărit
- Au intrat unii boieri în vii, cotropindu-le, ca să nu se mai facă atîta risipă, lipsind de darea vinăriciului vistieria. SADOVEANU, N. P. 41.
- Dreptul de a primi dajdii pămîntene, precum oierit, vinărici, vamă. ODOBESCU, S. II 14.
- Vinăriciul (l-a suit la) douăzeci de parale de vadră. GHICA, la CADE.
- 1.1. Slujba celui care încasa impozitul pe vii.
- Cînd văzu că în cămară nu mai rămăsese nimic de furat, cumpără... calemul vinăriciului. FILIMON, C. 49. DLRLC
-
-
etimologie:
- Vin + sufix -ărici. DEX '09 DEX '98 NODEX