2 intrări

4 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

vinețire sf [At: KLEIN, D. 456 / V: (îvr) vân~ / Pl: ~ri / E: vineți] 1 (Îrg) Lividitate. 2 (Îrg) Paloare. 3 (Îrg; d. ochi) Încercănare. 4 (Îrg) Colorare în vânăt (1). 5 (Îrg; d. rufe) Abăstrire (3). 6 (Reg; d. alimente) Alterare (3). 7 (Reg; d. obiecte metalice) Oxidare. 8 (Reg; d. obiecte de aramă) Coclire (1).

vineți [At: LEX. MARS. 225 / V: (îrg) vânăți, (înv) ven~ / Pzi: ~țesc / E: vânăt] 1-2 vir (Îrg) A deveni livid. 3-4 vir (Îrg) A deveni palid. 5 vi (Îrg) (D. ochi) A face cearcăne (9). 6 vt (Îrg) A face să devină vânăt (35). 7 vt (Îrg) A colora în vânăt (1). 8 vt (Îrg; spc; c. i. rufe) A albăstri (7). 9-10 vri (Reg; d. produse alimentare) A căpăta o culoare vânătă din cauza unui proces de alterare. 11-12 vri (Reg; d. obiecte metalice) A (se) oxida. 13-14 vri (Reg; d. obiecte de aramă) A cocli (1-2).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: vinețire
vinețire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vinețire
  • vinețirea
plural
  • vinețiri
  • vinețirile
genitiv-dativ singular
  • vinețiri
  • vinețirii
plural
  • vinețiri
  • vinețirilor
vocativ singular
plural
Intrare: vineți
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vineți
  • vinețire
  • vinețit
  • vinețitu‑
  • vinețind
  • vinețindu‑
singular plural
  • vinețește
  • vinețiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vinețesc
(să)
  • vinețesc
  • vinețeam
  • vineții
  • vinețisem
a II-a (tu)
  • vinețești
(să)
  • vinețești
  • vinețeai
  • vinețiși
  • vinețiseși
a III-a (el, ea)
  • vinețește
(să)
  • vinețească
  • vinețea
  • vineți
  • vinețise
plural I (noi)
  • vinețim
(să)
  • vinețim
  • vinețeam
  • vinețirăm
  • vinețiserăm
  • vinețisem
a II-a (voi)
  • vinețiți
(să)
  • vinețiți
  • vinețeați
  • vinețirăți
  • vinețiserăți
  • vinețiseți
a III-a (ei, ele)
  • vinețesc
(să)
  • vinețească
  • vinețeau
  • vineți
  • vinețiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)