3 intrări

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VINEȚEÁ, -ÍCĂ, vinețele, s. f. (Bot.) 1. (În forma vinețea) Albăstrea. 2. (În forma vinețică) Vineriță. 3. (În forma vinețică) Numele mai multor ciuperci (comestibile) cu pălăria tare, cărnoasă, de culoare albă, purpurie sau portocalie (Russula). ◊ Vinețică cu lapte = ciupercă comestibilă cu pălăria cărnoasă, aurie sau portocalie, care conține un suc lăptos și dulce (Lactarius volenus).Vânăt + suf. -ea, -ică.

VINEȚEÁ, -ÍCĂ, vinețéle, s. f. (Bot.) 1. (În forma vinețea) Albăstrea. 2. (În forma vinețică) Vineriță. 3. (În forma vinețică) Numele mai multor ciuperci (comestibile) cu pălăria tare, cărnoasă, de culoare albă, purpurie sau portocalie (Russula).Vinețică cu lapte = ciupercă comestibilă cu pălăria cărnoasă, aurie sau portocalie, care conține un suc lăptos și dulce (Lactarius volenus).Vânăt + suf. -ea, -ică.

VINEȚEÁ, vinețele, s. f. (Bot.) Albăstrea. Iar v-ați uscat? întrebă el pe o tufă de crăițe ori pe una din vinețele, cu glas mișcat. HOGAȘ, H. 20. Taci, mireasă, nu mai plînge, Că la maică-ta te-i duce, Cînd o face plopul pere Și tînjala vinețele. MARIAN, NU. 709. Foaie verde vinețea, Cînd de ziuă se crăpa. Cu ciobani se pomenea. TEODORESCU, P. P. 674.

vinețea f. pl. Bot. Tr. albăstriță.

vinețel, ~ea [At: POLIZU / V: (înv) vânețea, ~nățea, (reg) vânăța, vânățea, a, ~nițea / Pl: ~i, ~ele / E: vânăt + -el, -ea] 1-2 a (Pop; șhp) (Cam) vânăt (1). 3 a (Pop) De o culoare care se apropie de vânăt (1). 4 a (Pop) Care bate în vânăt (1). 5 sf (Reg) Culoare vânătă. 6 sf (Reg) Albăstreală (2) pentru var. 7 sf (Reg; îf vânățauă) Învinețire. 8-9 sf (Reg; îf vânățauă) Vinețeală (2-3). 10 sf (Reg; îf vânățauă) Vânătaie (1). 11 sf (Reg; îf vânățauă) Bășicuță care se face în palmă sau în talpă în urma unei lovituri. 12 sf (Trs; îf vânățauă) Panarițiu. 13 sf (Ban; îs; îf vânățauă) ~ de la ochi Pupilă. 14 sf (Mpl) Plantă erbacee din familia compozitelor, cu tulpina ramificată și cu frunzele ovate, cu florile albastre, rar roșii sau albe, grupate în capitule solitare în vârful ramurilor, folosită în farmacie și în medicina populară Si: albăstrea, albăstrică, albăstriță, vinecioară, vinețică (6)-de-câmp, (reg) ghioc3, zglăvoc, floarea-grâului, floarea-paiului (Centaurea cyanus). 15 sfp Ghioc3 (Centaurea phrygia). 16 sfp Plantă erbacee din familia compozitelor, cu frunzele lanceolate sau ovate și cu florile grupate în capitule terminale, albăstrii, rar roșii sau albe, pe margini și roșietice în centru, care crește în regiunea alpină și în cea subalpină Si: albăstrele (Centaurea axillaris). 17 sfp Plantă erbacee din familia compozitelor, cu frunzele mari, lanceolate sau eliptice, cu tulpina terminată cu un singur capitul și cu flori albăstrii pe margini și violete în centru (Centaurea mollis). 18 sfp (Bot; reg) Săpunele (Aster novae-angliae). 19 sfp (Reg) Scânteiuțe (Aster novi-belgii). 20 sfp (Bot) Dumitrițe (Aster salignus). 21 sfp Plantă erbacee ornamentală cu tulpina ramificată, noduroasă și cu florile azurii (Commelina coelestis). 22 sf (Reg) Ciupercă cu pălăria albă, cărnoasă, tare, cu gust plăcut, puțin amar, care crește prin pădurile de brad (Russula delica). 23-24 sf Burete-de-spin (Russula alutacea și Russula grisea). 25 sf Ciupercă cu pălăria măslinie-roșcată, cărnoasă, care crește toamna, în pădurile de conifere (Russula olivacea). 26 sf Ciupercă cu pălăria cărnoasă, portocalie sau roz, cu gust dulce, care crește prin pădurile de fag și de brad (Russula xeramplina). 27 sf Ciupercă din familia agaricaceelor, cu pălăria cărnoasă, de culoare roșcată-aurie sau brună-portocalie, care conține un suc lăptos și dulce Si: râșcov, (reg) râșcoviță, burete-dulce, vinețică-cu-lapte (Lactarius volemus).

vinețele sfp [At: PELIMON, I. 74/29 / E: vine (pll vână) + -ele] 1-2 (Înv; șhp) Vine (57) (subțiri).

vineți [At: LEX. MARS. 225 / V: (îrg) vânăți, (înv) ven~ / Pzi: ~țesc / E: vânăt] 1-2 vir (Îrg) A deveni livid. 3-4 vir (Îrg) A deveni palid. 5 vi (Îrg) (D. ochi) A face cearcăne (9). 6 vt (Îrg) A face să devină vânăt (35). 7 vt (Îrg) A colora în vânăt (1). 8 vt (Îrg; spc; c. i. rufe) A albăstri (7). 9-10 vri (Reg; d. produse alimentare) A căpăta o culoare vânătă din cauza unui proces de alterare. 11-12 vri (Reg; d. obiecte metalice) A (se) oxida. 13-14 vri (Reg; d. obiecte de aramă) A cocli (1-2).

vineți [At: ALECSANDRI, P. P. 271 / V: (înv) vân~ / Pl: ele / E: vânăt + -ică] 1-2 af (Pop; șhp) (Cam) vânăt (1). 3 af (Pop) De o culoare care se apropie de vânăt (1). 4 af (Pop) Care bate în vânăt (1). 5 sf (Reg) Culoare vânătă. 6 sf (Mpl; îc) ~-de-câmp Vinețea (14). 7 sf (Bot) Vineriță (1) (Ajuga reptans). 8 sf (Bot; reg) Suliman (Ajuga genevensis). 9 sf (Bot; reg) Hulubiță (Russula aurata). 10 sf (Bot; reg) Pâinișoară (Russula integra). 11 sf (Bot; îc) ~-cu-lapte Vinețea (27) (Lactarius volemus).

vinețel, -eá adj., s.f. 1 adj. Dim. al lui vînăt; de o culoare care se apropie de vînăt; care bate în vînăt. 2 s.f. (bot.) Albăstrea (Centaurea cyanus). • pl. -ei, -ele. /vînăt + -el, -ea.

vineți s.f. (bot.) 1 vineriță (Ajuga reptans). 2 Nume dat mai multor specii de ciuperci (comestibile) din familia agaricaceelor (Russula).Vinețică cu lapte = ciupercă comestibilă, din familia agaricaceelor, cu pălărie cărnoasă, roșcată-aurie sau brună-portocalie, care crește în pădurile de fag și de brad și conține un suc lăptos, dulce (Lactarius volenus). • pl. -ele. /vînăt + -ică.

VINEȚÉL, -EÁ, -ÍCĂ, vineței, -le, adj. Diminutiv al lui vînăt. Sub o tufă-n poieniță Este-o fîntîniță Și-n fîntîniță-o pietricică Rece, vinețică. ALECSANDRI, P. P. 271.

VINEȚÍCĂ, vinețele, s. f. (Bot.) 1. Numele mai multor ciuperci (dintre care unele comestibile) din aceeași familie, cu pălăria tare, cărnoasă, de culoare albă, purpurie sau portocalie (Russula). 2. Vineriță.

VINEȚÉL, -ÍCĂ, vineței, -ele, adj. Diminutiv al lui vânăt.

vinețel m. regiune azurie: trecu cele nouă mări, cele nouă țări și cei nouă vineței POP. [V. vânăt].

vinețél, -eá și -ícă adj., pl. eĭ, ele (d. vînăt). Cam vînăt. S. f. Trans. Mold. Numele maĭ multor plante, între care și al albăstrițeĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vinețeá (albăstriță) s. f., art. vinețeáua, g.-d. art. vinețélei; pl. vinețéle, art. vinețélele

vinețeá (albăstriță) s. f., art. vinețeáua, g.-d. art. vinețélei; pl. vinețéle

vinețícă (vineriță, ciupercă) s. f., g.-d. art. vinețélei; pl. vinețéle, art. vinețélele

vinețícă (vineriță, ciupercă) s. f., g.-d. art. vinețélei; pl. vinețéle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VINEȚEÁ s. (BOT.; Centaurea cyanus) albăstrea, albăstrică, albăstriță, vinețică, (reg.) ghioc, zglăvoc, floarea-grâului, floarea-paiului.

arată toate definițiile

Intrare: vinețea, vinețică (plante)
substantiv feminin (F151)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vinețea
  • vinețeaua
plural
  • vinețele
  • vinețelele
genitiv-dativ singular
  • vinețele
  • vinețelei
plural
  • vinețele
  • vinețelelor
vocativ singular
plural
vinețică substantiv feminin
substantiv feminin (F39)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vineți
  • vinețica
plural
  • vinețele
  • vinețelele
genitiv-dativ singular
  • vinețele
  • vinețelei
plural
  • vinețele
  • vinețelelor
vocativ singular
plural
Intrare: vinețel
vinețel1 (f. -ică) adjectiv
adjectiv (A70)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vinețel
  • vinețelul
  • vinețelu‑
  • vineți
  • vinețica
plural
  • vineței
  • vinețeii
  • vinețele
  • vinețelele
genitiv-dativ singular
  • vinețel
  • vinețelului
  • vinețele
  • vinețelei
plural
  • vineței
  • vinețeilor
  • vinețele
  • vinețelelor
vocativ singular
plural
vinețel2 (f. -ea) adjectiv
adjectiv (A67)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vinețel
  • vinețelul
  • vinețelu‑
  • vinețea
  • vinețeaua
plural
  • vineței
  • vinețeii
  • vinețele
  • vinețelele
genitiv-dativ singular
  • vinețel
  • vinețelului
  • vinețele
  • vinețelei
plural
  • vineței
  • vinețeilor
  • vinețele
  • vinețelelor
vocativ singular
plural
Intrare: vineți
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vineți
  • vinețire
  • vinețit
  • vinețitu‑
  • vinețind
  • vinețindu‑
singular plural
  • vinețește
  • vinețiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vinețesc
(să)
  • vinețesc
  • vinețeam
  • vineții
  • vinețisem
a II-a (tu)
  • vinețești
(să)
  • vinețești
  • vinețeai
  • vinețiși
  • vinețiseși
a III-a (el, ea)
  • vinețește
(să)
  • vinețească
  • vinețea
  • vineți
  • vinețise
plural I (noi)
  • vinețim
(să)
  • vinețim
  • vinețeam
  • vinețirăm
  • vinețiserăm
  • vinețisem
a II-a (voi)
  • vinețiți
(să)
  • vinețiți
  • vinețeați
  • vinețirăți
  • vinețiserăți
  • vinețiseți
a III-a (ei, ele)
  • vinețesc
(să)
  • vinețească
  • vinețeau
  • vineți
  • vinețiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vinețea, vinețică (plante) Centaurea vinețică botanică

  • 1. În forma vinețea:
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: albăstrea attach_file 3 exemple
    exemple
    • Iar v-ați uscat? întrebă el pe o tufă de crăițe ori pe una din vinețele, cu glas mișcat. HOGAȘ, H. 20.
      surse: DLRLC
    • Taci, mireasă, nu mai plînge, Că la maică-ta te-i duce, Cînd o face plopul pere Și tînjala vinețele. MARIAN, NU. 709.
      surse: DLRLC
    • Foaie verde vinețea, Cînd de ziuă se crăpa. Cu ciobani se pomenea. TEODORESCU, P. P. 674.
      surse: DLRLC
  • 2. În forma vinețică:
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: vineriță

etimologie:

  • Vânăt + sufix -ea, -ică.
    surse: DEX '98 DEX '09

vinețel

  • 1. Diminutiv al lui vânăt.
    surse: DLRLC DLRM attach_file un exemplu
    exemple
    • Sub o tufă-n poieniță Este-o fîntîniță Și-n fîntîniță-o pietricică Rece, vinețică. ALECSANDRI, P. P. 271.
      surse: DLRLC

etimologie: