Definiția cu ID-ul 953625:

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

vindigălui, (vingălui), vb. refl. – (reg.) A se ospăta, a petrece: „Acolo îți bea, / Acolo îți mânca, / Acolo vi-ți vindigălui” (Bârlea, 1924: 369). (Trans., Maram.). – Din vindig, vindic + suf. -ălui, cf. magh. vendégel (MDA).