7 definiții pentru vindecuță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

vindecuță sf [At: CONV. LIT. XXIII, 1061 / Pl: ~țe / E: vindeca1 + -uță] 1 (Bot) Usturoiță (Alliaria officinalis). 2 Vindecea (1) (Betonica officinalis). 3 (Reg) Atârnătoare (Zebrina pendula).

VINDECÚȚĂ, vindecuțe, s. f. (Bot.) Usturoiță.

VINDECÚȚĂ, vindecuțe, s. f. (Bot.) Usturoiță. – Din vindeca + suf. -uță.

VINDECÚȚĂ ~e f. Plantă cu miros de usturoi, având tulpina erectă, păroasă la bază, cu frunze triunghiulare, folosită în scopuri alimentare și medicinale. /a vindeca + suf. ~uță


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VINDECÚȚĂ s. v. usturoiță.

Intrare: vindecuță
vindecuță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vindecuță
  • vindecuța
plural
  • vindecuțe
  • vindecuțele
genitiv-dativ singular
  • vindecuțe
  • vindecuței
plural
  • vindecuțe
  • vindecuțelor
vocativ singular
plural

vindecuță

  • 1. botanică Plantă cu miros de usturoi, având tulpina erectă, păroasă la bază, cu frunze triunghiulare, folosită în scopuri alimentare și medicinale.
    surse: DLRLC DLRM NODEX sinonime: usturoiță

etimologie:

  • vindeca + sufix -uță.
    surse: DLRM NODEX