2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

vinare sf [At: BREZOIANU, A. 609/20 / E: vin cf fr vinage] (Îvr) Operație de prelucrare a unui vin (1) slab sau de calitate medie prin adăugarea unei cantități dintr-un vin bun, în vederea îmbunătățirii calității acestuia.

VINÁR, vinari, s. m. (Pop.) Podgorean; negustor, vânzător de vinuri. – Vin + suf. -ar.

VINÁR, vinari, s. m. (Pop.) Podgorean; negustor, vânzător de vinuri. – Vin + suf. -ar.

vinar sm [At: FILIPESCU, D. II, 31/15 / Pl: ~i / E: vin + -ar] 1 (Pop) Podgorean. 2 (Pop) Comerciant de vinuri. 3 (Îvr; irn) Paharnic. 4 (Olt) Persoană trimisă de familia miresei, în ajunul nunții, pentru a aduce de la familia mirelui vinul promis sau pentru a duce plocon mirelui.

VINÁR, vinari, s. m. (Popular, rar) Podgorean; comerciant de vinuri. Că mi-și are-un fiu vinar Și-mi trimite-un argățel La fiu-său, buți s-aducă. PAMFILE, CR. 77.

VINÁR ~i m. rar 1) Lucrător specializat în fabricarea vinului. 2) Negustor de vin. /vin + suf. ~ar


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VINÁR s. v. podgorean, viticultor.

Intrare: vinare
vinare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: vinar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vinar
  • vinarul
  • vinaru‑
plural
  • vinari
  • vinarii
genitiv-dativ singular
  • vinar
  • vinarului
plural
  • vinari
  • vinarilor
vocativ singular
  • vinarule
  • vinare
plural
  • vinarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vinar

etimologie:

  • Vin + sufix -ar.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX