12 definiții pentru vinărit
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
VINĂRIT, vinărituri, s. n. (Înv.) Vinărici. – Vin + suf. -ărit.
VINĂRIT, vinărituri, s. n. (Înv.) Vinărici. – Vin + suf. -ărit.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
vinărit sn [At: R. POPESCU, CM I, 537 / Pl: (1) ~uri / E: vin + -ărit] 1-2 Vinărici1 (1-2). 3 (Reg) Viticultură.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vinărit s.n. (în Ev. Med., în Țările Rom.) Vinărici. • pl. -uri. /vin + -ărit.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
VINĂRIT s. n. Dare care se plătea odinioară pentru vin; vinărici. Vinăritul, oieritul și fumăritul erau dăjdii indirecte ce plăteau particularii către stat. FILIMON, la CADE.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VINĂRIT n. v. VINĂRICI. /vin + suf. ~ărit
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
vinărít n., pl. urĭ (d. vin). Vinăricĭ (bir). Viticultură.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
vinărit s. n., pl. vinărituri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
vinărit s. n., pl. vinărituri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
vinărit s. n., pl. vinărituri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
VINĂRIT s. (IST.) vinărici. (~ul era o dare percepută în vin.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
VINĂRIT s. (IST.) vinărici. (~ era o dare percepută în vin.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
vinărit s.n. (înv.) 1. bir pe vin, pe podgorii, vinărici. 2. viticultură.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
vinărit, vinăriturisubstantiv neutru
- 1. Dare care se plătea odinioară pentru vin. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEXsinonime: vinărici
- Vinăritul, oieritul și fumăritul erau dăjdii indirecte ce plăteau particularii către stat. FILIMON, la CADE. DLRLC
-
etimologie:
- Vin + sufix -ărit. DEX '09 DEX '98 NODEX
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.