10 definiții pentru vinărit

VINĂRÍT, vinărituri, s. n. (Înv.) Vinărici. – Vin + suf. -ărit.

VINĂRÍT, vinărituri, s. n. (Înv.) Vinărici. – Vin + suf. -ărit.

VINĂRÍT s. n. Dare care se plătea odinioară pentru vin; vinărici. Vinăritul, oieritul și fumăritul erau dăjdii indirecte ce plăteau particularii către stat. FILIMON, la CADE.

vinărít s. n., pl. vinăríturi

vinărít s. n., pl. vinăríturi

VINĂRÍT s. (IST.) vinărici. (~ul era o dare percepută în vin.)

VINĂRÍT n. v. VINĂRICI. /vin + suf. ~ărit

vinărít s.n. (înv.) 1. bir pe vin, pe podgorii, vinărici. 2. viticultură.

vinărít n., pl. urĭ (d. vin). Vinăricĭ (bir). Viticultură.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

VINĂRIT s. (IST.) vinărici. (~ era o dare percepută în vin.)

Intrare: vinărit
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular vinărit vinăritul
plural vinărituri vinăriturile
genitiv-dativ singular vinărit vinăritului
plural vinărituri vinăriturilor
vocativ singular
plural

vinărit

  • 1. învechit Dare care se plătea odinioară pentru vin.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: vinărici (dijmă) un exemplu
    exemple
    • Vinăritul, oieritul și fumăritul erau dăjdii indirecte ce plăteau particularii către stat. FILIMON, la CADE.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Vin + sufix -ărit.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX