3 intrări

24 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VINĂRICI, vinăriciuri, s. n. (în Evul Mediu, în Țara Românească) Dijmă în vin, reprezentând a zecea parte din recoltă, care se plătea în trecut domniei; vinărit. – Vin + suf. -ărici.

vinărici2 vt [At: (a. 1742) IORGA, S. D. I, 300 / Pzi: ~icesc / E: vinărici1] (Îvr) A încasa vinăriciul1 (1).

vinărici1 [At: (a. 1631) MAG. IST. I, 124/1 / V: (înv) ~nar~, ~u, ~ner~, ~nericiu sn / Pl: ~uri sn, ~ sm / E: vin + -ărici(u)] 1 sn Dijmă sau impozit care se percepea în trecut, în Țara Românească și în Moldova, de la proprietarii de vii, de la producătorii de vin și de la cârciumari Si: vinărit (1), (fîr) vinagiu (1). 2 sn Împuternicire de a percepe sau drept de a-și însuși vinăriciul (1) Si: vinărit (1), (fîr) vinagiu (2). 3 sm (Reg) Viticultor.

vinărici s.n. (în Ev. Med., în Țările Rom.) Dijmă în vin (și mai tîrziu în bani), reprezentînd a zecea parte din producție, percepută de domnie de la proprietarii de vii și de la producătorii de vin; vinărit. • pl. -uri. /vin + -ărici.

VINĂRICI, vinăriciuri, s. n. (În evul mediu, în Țara Românească) Dijmă în vin, reprezentând a zecea parte din recoltă, care se plătea în trecut domniei; vinărit. – Vin + suf. -ărici.

VINĂRICI s. n. 1. Dare care se plătea odinioară pentru vii sau pentru vin. Au intrat unii boieri în vii, cotropindu-le, ca să nu se mai facă atîta risipă, lipsind de darea vinăriciului vistieria. SADOVEANU, N. P. 41. Dreptul de a primi dajdii pămîntene, precum oierit, vinărici, vamă. ODOBESCU, S. II 14. Vinăriciul (l-a suit la) douăzeci de parale de vadră. GHICA, la CADE. ♦ Slujba celui care încasa impozitul pe vii. Cînd văzu că în cămară nu mai rămăsese nimic de furat, cumpără... calemul vinăriciului. FILIMON, C. 49. 2. (Popular) Podgorean. Cel mai mic, mai mititel Ăla-mi este vinărici, vinărici cu vinuri dulci. TEODORESCU, P. P. 22.[1]

  1. Pentru sensul 2 lipsește mențiunea de s. m. gall

VINĂRICI ~uri n. înv. Dijmă în vin, reprezentând a zecea parte din recoltă, plătită domniei pentru vie. /vin + suf. ~ărici

VINĂRICI s.n. (ȚR) Dijmă care reprezenta a zecea parte din recolta de vin. Avea și vii bune și avea de lua și vinăriciu. R. POPESCU. Să nu să păgubească . . . cămara gospod de vinărici. PRAV. COND. 1780. Etimologie: vIn + suf. -ărici. Vezi și vinăricer. Cf. o t a ș t i n ă.

vinărícĭ m. (d. vin). Vechĭ. Podgorean. S. n., pl. urĭ (din vinărit). Vinărit, cominărit, vădrărit, un bir pe podgoriĭ și cîrcĭumĭ.

vinăriciu n. od. dare pe cârciumi: din vechime fiecare stăpân da din zece vedre una, mai pe urmă s’a luat câte o para de vadră.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

vinărici2 (podgorean) (înv.) s. m., pl. vinărici

vinărici1 (impozit) s. n., pl. vinăriciuri

vinărici2 (dijmă) s. n., pl. vinăriciuri

vinărici1 (podgorean) (înv.) s. m., pl. vinărici

vinărici (dijmă) s. n., pl. vinăriciuri

vinărici (podgorean) s. m., pl. vinărici

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VINĂRICI s. v. podgorean, viticultor.

VINĂRICI s. (IST.) vinărit. (~ul era o dare percepută în vin.)

VINĂRICI s. (IST.) vinărit. (~ era o dare percepută în vin.)

vinărici s. v. PODGOREAN. VITICULTOR.

Intrare: vinărici (dijmă)
vinărici1 (dijmă) substantiv neutru
substantiv neutru (N60)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vinărici
  • vinăriciul
  • vinăriciu‑
plural
  • vinăriciuri
  • vinăriciurile
genitiv-dativ singular
  • vinărici
  • vinăriciului
plural
  • vinăriciuri
  • vinăriciurilor
vocativ singular
plural
vinarici
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
vinericiu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
vinerici
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
vinăriciu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: vinărici (persoană)
vinărici2 (persoană) substantiv masculin admite vocativul
substantiv masculin (M73)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vinărici
  • vinăriciul
  • vinăriciu‑
plural
  • vinărici
  • vinăricii
genitiv-dativ singular
  • vinărici
  • vinăriciului
plural
  • vinărici
  • vinăricilor
vocativ singular
  • vinăriciule
  • vinărice
plural
  • vinăricilor
Intrare: vinărici (vb.)
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vinărici
  • vinăricire
  • vinăricit
  • vinăricitu‑
  • vinăricind
  • vinăricindu‑
singular plural
  • vinăricește
  • vinăriciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vinăricesc
(să)
  • vinăricesc
  • vinăriceam
  • vinăricii
  • vinăricisem
a II-a (tu)
  • vinăricești
(să)
  • vinăricești
  • vinăriceai
  • vinăriciși
  • vinăriciseși
a III-a (el, ea)
  • vinăricește
(să)
  • vinăricească
  • vinăricea
  • vinărici
  • vinăricise
plural I (noi)
  • vinăricim
(să)
  • vinăricim
  • vinăriceam
  • vinăricirăm
  • vinăriciserăm
  • vinăricisem
a II-a (voi)
  • vinăriciți
(să)
  • vinăriciți
  • vinăriceați
  • vinăricirăți
  • vinăriciserăți
  • vinăriciseți
a III-a (ei, ele)
  • vinăricesc
(să)
  • vinăricească
  • vinăriceau
  • vinărici
  • vinăriciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vinărici, vinăriciurisubstantiv neutru

  • 1. în Evul Mediu Țara Românească Dijmă în vin, reprezentând a zecea parte din recoltă, care se plătea în trecut domniei. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: vinărit
    • format_quote Au intrat unii boieri în vii, cotropindu-le, ca să nu se mai facă atîta risipă, lipsind de darea vinăriciului vistieria. SADOVEANU, N. P. 41.
    • format_quote Dreptul de a primi dajdii pămîntene, precum oierit, vinărici, vamă. ODOBESCU, S. II 14.
    • format_quote Vinăriciul (l-a suit la) douăzeci de parale de vadră. GHICA, la CADE.
    • 1.1. Slujba celui care încasa impozitul pe vii.
      • format_quote Cînd văzu că în cămară nu mai rămăsese nimic de furat, cumpără... calemul vinăriciului. FILIMON, C. 49. DLRLC
etimologie:
  • Vin + sufix -ărici. DEX '09 DEX '98 NODEX

vinărici, vinăricisubstantiv masculin

  • 1. popular Podgorean, viticultor. DLRLC
    • format_quote Cel mai mic, mai mititel Ăla-mi este vinărici, vinărici cu vinuri dulci. TEODORESCU, P. P. 22. DLRLC

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.