vilen sm, a vz vilan

vilan, ~ă [At: PROT. – POP. N. D. / V: (îvr) ~len / S și: villan / Pl: ~i, ~e / E: lat villanus, it villano, fr vilain] 1 sm (ÎN Evul Mediu în Franța, Germania și Italia) Țăran aservit unui stăpân feudal care, spre deosebire de șerb, avea libertate personală. 2 a (Frî; rar; îf vilen) Urât.