VILEAG s. n. (Înv. și pop.; în loc adv. și expr.) (A da sau a scoate, a ieși etc.) în vileag = (a face sau a deveni cunoscut) în fața lumii, a tuturor, în public. – Din magh. világ.

vileag sn [At: R. POPESCU, CM I, 552 / V: (înv) vel~, (reg) ~lag / Pl: (11) ~uri / E: mg világ] 1 (Îvp) Mulțime de oameni Si: lume. 2 (Îvp; îlav) În ~ sau (îvr) în ~ul obștii În public. 3 (Îe) A da în ~ (ori, nob, ~ului) sau (rar) a scoate în ~, (îvr) a da în ~ul obștii A divulga în public. 4 (Îe) A se da în ~ A-și trăda sentimentele, intențiile ascunse. 5 (Îvr) A se da în ~ul publicității A face să devină cunoscut publicului. 6 (Îvr; îe) A ieși la ~ A ajunge la cunoștința publică. 7 (Trs; îe) A rămâne de râsul ~ului A se face de râs. 8 (Reg) Univers. 9 (Reg; îlav) Câtu-i (sau până-i) lume și ~ sau câtu-i (ori până-i) lumea și ~ul Totdeauna. 10 (Reg; îal; îcn) Niciodată. 11 (Mar; Trs) Lumină (de lumânare sau de opaiț). 12 (Mar; Trs; îe) A ține ~ A sta treaz (în timpul nopții). 13 (Mun; Olt; îe) În ~ul vântului În bătaia vântului.

vileag s.n. 1 (înv.; pop.) Lume, mulțime de oameni. ◊ Loc.adv. În vileag = în public. • Expr. A da (sau a ieși) în vileag = a face sau a deveni cunoscut în fața lumii, a tuturor, în public; a divulga. A se da în vileag = a-și trăda sentimentele, intențiile ascunse. 2 (reg.) Lume, univers. ◊ Expr. Cîtu-i (sau pînă-i) lume și vileag sau cîtu-i (ori pînă-i) lumea și vileagul = a) totdeauna, veșnic; b) (în constr. neg.) niciodată. 3 Expr. (reg.) În vileagul vîntului = în bătaia vîntului. • /<magh. világ.

VILEAG s. n. (Pop.; în loc. adv. și expr.) (A da sau a scoate, a ieși etc.) în vileag = (a face sau a deveni cunoscut) în fața lumii, a tuturor, în public. – Din magh. világ.

VILEAG, vileaguri, s. n. (Învechit și popular) 1. Mulțime de oameni; lume, omenire. Are să meargă la biserică și, cînd o fi tot vileagul strîns, o să strige-n gura mare că-i plesnește inima de atîta chin. CARAGIALE, S. 93. ◊ Loc. adv. În vileag = în public, în fața lumii. Mi s-a întîmplat un lucru dureros pe care... ți-l împărtășesc în vileag. BRĂTESCU-VOINEȘTI, F. 51. Spre noapte, fără judecată puse de-l spînzură în vileag. BĂLCESCU, O. II 186. ◊ Expr. Cîtu-i (sau pînă-i) lumea și vileagul = niciodată. Cîtu-i lumea și vileagu Nu te ia cine ți-i dragu, Ci mi te ia un urît De te bagă în pămînt. BIBICESCU, P. P. 201. (Azi mai ales în expr.) A da în vileag = a face cunoscut, a scoate la iveală; a divulga. Frica amestecată cu ură că de acuma Lisandru va da în vileag, în rîsul satului, iubirea lor. GHEREA, ST. CR. III 263. Midas-împărat îl amenința că unde îi stau talpele îi va sta și capul dacă va crîcni o vorbă măcar către cineva care să-i dea în vileag cusurul. ISPIRESCU, U. 111. 2. (În expr.) în vileagul vîntului = în bătaia vîntului. Așa se pune... într-o joi în vileagu vîntului Cu o mînă secera, Cu o mînă snop făcea. MAT. FOLK. 521. Se puse vileagul vîntului Din fereastra pămîntului. TEODORESCU, P. P. 142.

VILEAG, vileaguri, s. n. (Pop.) 1. Lume, mulțime de oameni. ◊ Loc. adv. În vileag = în fața lumii, în public. ◊ Expr. Cîtu-i (sau pînă-i) lumea și vileagul = niciodată. A da (sau a scoate) în (sau la) vileag = a face cunoscut, a divulga. 2. (În expr.) În vileagul vîntului = în bătaia vîntului. – Magh. világ.

VILEAG n. înv. Număr mare de oameni în dezordine; mulțime; gloată. ◊ A da (sau a scoate) în ~ a face cunoscut în public; a scoate la iveală; a da pe față. /<ung. világ

vileag n. în vileag, în public: a da, a scoate în vileag. [Ung. VILÁG, lumină, lume].

vileág (ea dift.) n., pl. inuz. urĭ (ung. világ, lume, lumină. Cp. cu lume). Vechĭ. Locu de adunare a fie-căruĭ boĭer orĭ țăran chemat la războĭ orĭ revistă ca să i se inspecteze calu și armele (Ĭorga, Ist. Arm. Rom. I, 201). Azĭ. În vileag, în lume, în public. A da, a scoate în vileag, a divulga, a da de gol. V. stambă, bedreag, maĭdan). A te da în vileag, a te expune publiculuĭ și criticiĭ (cînd ar trebui să staĭ la o parte). În vileagu vîntuluĭ, în vĭeliștea vîntuluĭ, în bătaĭa vîntuluĭ (V. áret). Cît e lumea și vileagu, cît e lumea și pămîntu, pretutindenĭ.

veleag sn vz vileag

vilag sn vz vileag

vileag (înv., pop.) s. n. (mai ales în expr.)

vileag (mai ales în expr.) (înv., pop.) s. n.

vileag s. n.

vileag s. n. – în expresia în vileag, public. Mag. vilag „lume” (Șeineanu, Semasiol., 189; Gáldi, Dict., 98).

vileag, s.n. – Lume, mulțime, public: „Până-i lume și vileag / N-a veni în sat de steag” (Bârlea, 1924, I: 113). – Din magh. világ „lume” (Șăineanu, Scriban, DLRM, DER, DEX, MDA).

vileag, s.n. – Lume, mulțime, public: „Până-i lume și vileag / N-a veni în sat de steag” (Bârlea 1924 I: 113). – Din magh. világ „lume”.