9 definiții pentru vigurozitate
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
VIGUROZITATE s. f. (Livr.) însușirea de a fi viguros; vigoare. – Viguros + suf. -itate.
vigurozitate sf [At: PROT. – POP. N. D. / V: (îvr) ~gor~ / E: viguros + -itate cf it vigorosità] (Rar) 1-3 Vigoare (1-3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vigurozitate s.f. Însușirea de a fi viguros. • /viguros + -itate.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
VIGUROZITATE s. f. (Livr.) Însușirea de a fi viguros; vigoare. – Viguros + suf. -itate.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
VIGUROZITATE s.f. (Liv.) Însușirea de a fi viguros; vigoare. [< viguros + -itate].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
VIGUROZITATE s. f. însușirea de a fi viguros; vigoare. (< viguros + -itate)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
vigorozitate sf vz vigurozitate
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
vigurozitate s. f., g.-d. art. vigurozității
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
VIGUROZITATE s. v. energie.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F117) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
vigurozitatesubstantiv feminin
etimologie:
- Viguros + sufix -itate. DEX '09 DEX '98 DN