opțiuni
  • info

2 intrări

27 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

viforare sf vz viforâre

viforare s.f. v. viforîre.

VIFORÂRE, viforâri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a viforî și rezultatul ei. – V. viforî.

VIFORÂRE, viforâri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a viforî și rezultatul ei. – V. viforî.

VIFORÎ, pers. 3 viforăște, vb. IV. Intranz. impers. (Pop.) A fi vifor, furtună, viscol. – Din vifor.

VIFORÎ, pers. 3 viforăște, vb. IV. Intranz. impers. (Pop.) A fi vifor, furtună, viscol. – Din vifor.

bihori v vz vifori

vifora v vz viforî

viforâre sf [At: SĂULESCU, HR. I, 200/6 / V: ~rar~ / Pl: ~ri / E: viforî] 1 (Pop) Suflare (violentă) a vântului (însoțită de ninsoare) Si: (pop) viforeală. 2 (Înv; fig) Stare de agitație (socială).

vifori v vz viforî

viforî [At: COD. VOR.2 44r/14 / V: ~ra (Pzi și: 3 viforă), (îrg) vivo~, (înv) viho~, vihora, (reg) bihori, ~ri (Pzi: 3 ~rește), viora, vivora / Pzi: 3 ~răște / E: vifor] 1 viim A fi vânt puternic (cu ninsoare). 2 viu (D. vânt, furtună etc.) A sufla cu putere. 3 vtim (Înv; c. i. oameni) A-l bate viforul (2). 4 vtu (Reg; c. i. semănături; îf viora) A strica. 5 vt (Înv; fig) A provoca (cuiva) neliniște sufletească.

vihora v vz viforî

vihorî v vz viforî

viora v vz viforî

vivora v vz viforî

vifora vb. I. v. viforî.

viforî vb. IV. intr. impers. (pop.) A sufla vînt puternic cu ninsoare; a viscoli. ♦ (intr. unipers.; despre vînt, furtună etc.) A sufla cu putere, a se năpusti cu violență. • prez.ind. pers. 3 -ăște. și vifora vb. I. /vifor + -î.

viforîre s.f. (pop.) Acțiunea de a viforî și rezultatul ei. • pl. -i. și viforare s.f. /v. viforî.

VIFORA vb. I v. viforî.

VIFORÎ, pers. 3 viforăște, vb.. IV. Intranz. A fi furtună, vifor. V. viscoli. Azi-noapte a viforît și a nins. CARAGIALE, O. VII 197. Culcă-te ca să dormim Că n-a nins, n-a viforît: Vînt de vară c-a bătut. TEODORESCU, P. P. 77. – Variantă: vifora, pers. 3 viforează (PĂSCULESCU, L. P. 53, ANT. LIT. POP. I 490), vb. I.

A VIFORÎ pers. 3 ~ăște intranz. pop. A fi vifor; a viscoli; a spulbera. /Din vifor

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

viforâre (pop.) s. f., g.-d. art. viforârii; pl. viforâri

viforî (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. viforăște, imperf. 3 sg. vifora; conj. prez. 3 sg. să viforască

viforâre (pop.) s. f., g.-d. art. viforârii; pl. viforâri

viforî (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. viforăște, imperf. 3 sg. vifora, perf. s. 3 sg. viforî; conj. prez. 3 sg. să viforască; ger. viforând; part. viforât

viforâre s. f., g.-d. art. viforârii; pl. viforâri

viforî vb., ind. prez. 3 sg. viforăște, imperf. 3 sg. vifora; conj. prez. 3 sg. viforască

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VIFORÎ vb. 1. v. viscoli. 2. a se învifora. (Vremea s-a ~.)

VIFORÎ vb. 1. a viscoli. (Afară ~.) 2. a se învifora. (Vremea s-a ~.)

Intrare: viforâre
viforâre substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • viforâre
  • viforârea
plural
  • viforâri
  • viforârile
genitiv-dativ singular
  • viforâri
  • viforârii
plural
  • viforâri
  • viforârilor
vocativ singular —
plural —
viforare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • viforare
  • viforarea
plural
  • viforări
  • viforările
genitiv-dativ singular
  • viforări
  • viforării
plural
  • viforări
  • viforărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: viforî
verb (V410)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • viforî
  • viforâre
  • viforât
  • viforâtu‑
  • viforând
  • viforându‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • viforăște
  • viforaște
 (să)
  • viforască
  • vifora
  • viforî
  • viforâse
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele) — — — — —
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vifora
  • viforare
  • viforat
  • viforatu‑
  • viforând
  • viforându‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • viforează
 (să)
  • viforeze
  • vifora
  • viforă
  • viforase
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele) — — — — —
vivora
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
viora
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
vihorî
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
vihora
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
vifori
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
bihori
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

viforâre, viforârisubstantiv feminin

  • 1. popular Acțiunea de a viforî și rezultatul ei. DEX '98 DEX '09
etimologie:
  • vezi viforî DEX '98 DEX '09

viforîverb

  • 1. popular A fi vifor, furtună, viscol. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: spulbera viscoli
    • format_quote Azi-noapte a viforît și a nins. CARAGIALE, O. VII 197. DLRLC
    • format_quote Culcă-te ca să dormim Că n-a nins, n-a viforît: Vînt de vară c-a bătut. TEODORESCU, P. P. 77. DLRLC
etimologie:
  • vifor DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.