7 definiții pentru viermuș


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VIERMÚȘ, viermuși, s. m. (Rar) Viermușor. – Vierme + suf. -uș.

VIERMÚȘ, viermuși, s. m. (Rar) Viermușor. – Vierme + suf. -uș.

viermuș sm [At: MAN. SĂNĂT. 214/17 / Pl: ~i / E: vierme + -uș] 1-4 (Șhp) Viermișor (1-4). 5 (Pop; spc; lpl) Oxiuri. 6 (Rar; fig) Virgulă. 7 (Reg; pan) Comedon. 8 (Olt) Larva albinei (Apis mellifica). 9-10 (Reg) Larva viespii (4-5) (Cynips quercus și Diplolepis rosae). 11 (Olt) Gândac (1). 12 (Ent; reg; șîc ~-de-băligar) Băligar (Geotrupes stercorarius). 13 (Ent; reg) Licurici (Lampyris noctiluca). 14 (Ent; reg) Câinele-babei (Oniscus murarius).

VIERMÚȘ, viermuși, s. m. (Rar) Viermușor. Se apucă să crească gîndaci-de-mătase... Nestîrpite însă bine, furnicile se întoarseră și viermușii mureau pe capete. MACEDONSKI, III 57.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

viermúș (rar) (vier-) s. m., pl. viermúși

viermúș s. m., pl. viermúși


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VIERMÚȘ s. v. viermișor, viermuleț, viermușor.

viermuș s. v. VIERMIȘOR. VIERMULEȚ. VIERMUȘOR.

Intrare: viermuș
  • silabație: vier-muș
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • viermuș
  • viermușul
  • viermușu‑
plural
  • viermuși
  • viermușii
genitiv-dativ singular
  • viermuș
  • viermușului
plural
  • viermuși
  • viermușilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

viermuș

etimologie:

  • Vierme + sufix -uș.
    surse: DEX '98 DEX '09