6 definiții pentru vierșun


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

vierșun sn [At: DOSOFTEI, V. S. ianuarie 21v/32 / V: ver~ / E: ns cf mg verseny „întrecere, competiție”] (Mol; înv) Pariu (1).

vierșun s.n. (înv., reg.) Pariu, rămășag. • și verșun s.n. /cf. magh. verseny „întrecere, competiție”.

vĭerșún n., pl. inuz. urĭ (lat. vérsio, -ónis, întoarcere, adică „aversiune, înverșunare”. P. gen. cp. cu Crăcĭun). Dos. Rămășag.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

vierșún s. n. – Prinsoare, rămășag. Origine incertă. Ar putea proveni din lat. versĭonem, probabil cu sensul de „schimbare”, ca în versūra. Trebuie să se țină cont că e cuvînt înv., care apare numai la Dosoftei, autor la care abundă improprietățile; astfel că e posibil ca glosarea propusă de noi, care este în general acceptată, să nu fie exactă. – Der. înverșuna (var. învi(e)rșuna), vb. refl. (a se îndîrji, a se încăpățîna), cuvînt explicat uneori prin lat. inversionāre (Pascu, Rtim., 26), prin mag. gerjszteni „a excita”, imposibil fonetic (Cihac, II, 509), și prin mag. versény „luptă” (Pușcariu, Lat. ti, 67; DAR), care și mai puțin se potrivește fonetic.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

vierșún s.n. (reg.) rămășag.

Intrare: vierșun
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vierșun
  • vierșunul
  • vierșunu‑
plural
  • vierșunuri
  • vierșunurile
genitiv-dativ singular
  • vierșun
  • vierșunului
plural
  • vierșunuri
  • vierșunurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)