videur s. m. (cuv. fr.) Persoană viguroasă angajată într-un restaurant, bar etc. pentru a alunga clienții indezirabili ◊ „R [...] pe vremea când nu era nimic, a lucrat în barul lui Vian ca «videur» (se înțelege, nu «voyeur»...) și după aceea a rupt bilete la Cinematecă.” R.lit. 27 XII 84 p. 17 [pron. vidör] (PR 1960, DFAP 248)