videocasetofon sn [At: SCÎNTEIA, 1974, nr. 9892 / P: ~de-o~ / Pl: ~oane / E: video¹- + casetofon] Aparat utilizat pentru înregistrarea și reproducerea videocasetelor.

videocasetofon s.n. Aparat pentru înregistrarea și redarea videocasetelor; video, (înv.) videomagnetofon. • sil. -de-o-, pl. -oane. /video¹- + casetofon.

VIDEOCASETOFON s. n. aparat pentru înregistrarea și redarea videocasetelor. (< video¹- + casetofon)

videocasetofon s. n. Aparat de înregistrare/redare a videocasetelor ◊ „Elementele biografice, preferințele, interesele ș.a. sunt consemnate într-o discuție cu un salariat al agenției «matrimoniale»; acesteia i se adaugă un film-portret de 5 minute al fiecărui candidat în parte. De patru ani utilizat în acest rol, videocasetofonul n-a determinat încă reunirea decât a unui număr foarte redus de cupluri – față de cererile înregistrate.” Sc. 12 VI 74 p. 6. ◊ „[Vând] videocasetofon Sanyo [...]” R.l. 10 VI 83 p. 5; v. și 21 XI 83 p. 4, I.B. 29 XII 83 p. 3 (din video- + casetofon, după un model străin; DEX-S)

videocasetofon s. n. (sil. -de-o-), pl. videocasetofoane