23 de definiții pentru vedenie

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VEDENIE, vedenii, s. f. 1. Halucinație; nălucă, fantomă. ♦ (Rar) Miraj. ♦ Ființă care apare în mod nedeslușit sau neașteptat, care sperie prin aspectul ei ciudat; arătare. 2. (Înv.) Imagine, reprezentare. 3. (Pop.) Vedere (I 1). – Din sl. vidĕnije (după vedere).

VEDENIE, vedenii, s. f. 1. Halucinație; nălucă, fantomă. ♦ (Rar) Miraj. ♦ Ființă care apare în mod nedeslușit sau neașteptat, care sperie prin aspectul ei ciudat; arătare. 2. (Înv.) Imagine, reprezentare. 3. (Pop.) Vedere (I 1). – Din sl. vidĕnije (după vedere).

vedenie1 sf [At: VARLAAM, C. 394 / V: (îrg) vid~, (înv) ~dan~, videan~, (reg) vidan~ / Pl: ~ii / E: slv видѣниѥ] 1 (Rel) Reprezentare în vis2 (1), în stări extatice etc. a unei ființe (supranaturale), care face cunoscută voința divină Si: apariție (4), (înv) arătare (2), vedere (88) Vz revelație, viziune. 2 (Înv) Text care relatează despre o vedenie (1). 3 Reprezentare în vis2 (1). 4 Falsă percepție a unor situații etc., care nu corespund unei realități concrete. 5 Ființă ireală care apare în vis sau care este imaginată de o persoană stăpânită de emoții puternice, de o boală psihică etc. Si: arătare (24) Vz fantomă (1), halucinație, închipuire, nălucă, nălucire, năzărire. 6 (Olt; îe; îf vidănie) A băga (pe cineva) în vidănii A îngrozi pe cineva. 7 Imagine a unei ființe sau a unui lucru care apare în mod nedeslușit sau neașteptat (și care sperie prin aspectul ei ciudat). 8 (Rar; fig) Miraj. 9-12 (Îvp) Vedere (1-4). 13 (De obicei poetic) Reprezentare (a unei realități). 14 (Ccr) Ceea ce produce o impresie deosebită. 15 (Pop) Minune.

VEDENIE, vedenii, s. f. 1. Faptul de a vedea lucruri care nu există în realitate; oameni sau obiecte pe care cei cu imaginația tulburată au impresia că le văd în fața lor; viziune, halucinație, nălucă. În una din nopțile lui de suferință... a avut o vedenie. SADOVEANU, E. 220. Deodată Pisicuța, ca îngrozită parcă de o vedenie fioroasă, se opri ca trăsnită din mers, începu a sforăi și a se smunci îndărăt. HOGAȘ, M. N. 93. Vedenii nedeslușite, șiruri rupte și încîlcite, vorbe stinghere și sfărîmături de idei scăpau în învălmășagul haotic dintre tîmplele-i fierbinți. VLAHUȚĂ, O. A. I 101. ◊ Fig. Gorică.. le momea cu vedenia unei vieți ușoare și bogate. M. I. CARAGIALE, C. 56. ♦ Ființă care apare în mod nedeslușit sau care sperie prin aspectul ei ciudat. Pe cărarea strîmba veniră spre mine, fără sunet de pași, două vedenii. Un căprior și perechea. C. PETRESCU, S. 20. Calul, vedenie mută, Cu coama de vînturi bătută, Stă-n noaptea cu neguri de pază Lui Gelu. COȘBUC, P. II 32. 2. Imagine, reprezentare. Șleahticii auziseră un nume care începea să fie groaznic și aveau vedenia ticăloșiilor și prădăciunilor tătărăști. SADOVEANU, O. VII 96. 3. (Popular) Faptul de a vedea; vedere. Și-i arăta copiii, la a căror vedenie Maica Domnului se îngrețoșa. ȘEZ. V 36.

VEDENIE ~i f. 1) Reprezentare imaginară a unor lucruri ireale ca produs al unei stări patologice a psihicului; halucinație; fantasmă; viziune. A avea ~i. 2) (în superstiții) Ființă imaginară, produs al fanteziei, care provoacă spaimă; fantomă; nălucă; arătare; duh; stafie; spirit. /<sl. vidĕnije

vedenie f. viziune. [Slav. VIDĬENIĬE].

vedénie și (vechĭ, azĭ Mold.) vi- f. (vsl. vidĭeniĭe, d. vidĭeti, a vedea. V. vidmă). Arătare, nălucă, spectru. Halucinațiune: a avea vedeniĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

vedenie (desp. -ni-e) s. f., art. vedenia (desp. -ni-a), g.-d. art. vedeniei; pl. vedenii, art. vedeniile (desp. -ni-i-)

vedenie (-ni-e) s. f., art. vedenia (-ni-a), g.-d. art. vedeniei; pl. vedenii, art. vedeniile (-ni-i-)

vedenie s. f. (sil. -ni-e), art. vedenia (sil. -ni-a), g.-d. art. vedeniei; pl. vedenii, art. vedeniile (sil. -ni-i-)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VEDENIE s. 1. v. fantomă. 2. v. închipuire. 3. v. halucinație. 4. v. spectru.

VEDENIE s. v. imagine, înfătișare, miraj, ochi, reprezentare, văz, vedere, viziune.

vedenie s. v. IMAGINE. ÎNFĂȚIȘARE. MIRAJ. OCHI. REPREZENTARE. VĂZ. VEDERE. VIZIUNE.

VEDENIE s. 1. apariție, arătare, duh, fantasmă, fantomă, nălucă, nălucire, năzărire, spectru, spirit, stafie, strigoi, umbră, viziune, (înv. și pop.) nălucitură, năzăritură, (pop.) iazmă, moroi, (reg.) arătanie, necurățenie, pater, (Ban.) năhoadă, (Mold. și Bucov.) vidmă, (înv.) vedere, zare. (O ~ în noapte.) 2. fantasmagorie, închipuire, nălucire. (O ~ a minții sale.) 3. halucinație, nălucire, năzărire, (înv.) vedere. (A avut o ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

vedenie (-ii), s. f. – Viziune, nălucă, fantasmă. Sl. vidĕnije (Miklosich, Slaw. Elem., 17; Cihac, II, 455; Conev 97), cu fonetism influențat de a vedea.

Intrare: vedenie
  • silabație: -ni-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vedenie
  • vedenia
plural
  • vedenii
  • vedeniile
genitiv-dativ singular
  • vedenii
  • vedeniei
plural
  • vedenii
  • vedeniilor
vocativ singular
plural
vedanie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
videanie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • videnie
  • videnia
plural
  • videnii
  • videniile
genitiv-dativ singular
  • videnii
  • videniei
plural
  • videnii
  • videniilor
vocativ singular
plural
vidanie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vedenie, vedeniisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a vedea lucruri care nu există în realitate; oameni sau obiecte pe care cei cu imaginația tulburată au impresia că le văd în fața lor. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote În una din nopțile lui de suferință... a avut o vedenie. SADOVEANU, E. 220. DLRLC
    • format_quote Deodată Pisicuța, ca îngrozită parcă de o vedenie fioroasă, se opri ca trăsnită din mers, începu a sforăi și a se smunci îndărăt. HOGAȘ, M. N. 93. DLRLC
    • format_quote Vedenii nedeslușite, șiruri rupte și încîlcite, vorbe stinghere și sfărîmături de idei scăpau în învălmășagul haotic dintre tîmplele-i fierbinți. VLAHUȚĂ, O. A. I 101. DLRLC
    • format_quote figurat Gorică... le momea cu vedenia unei vieți ușoare și bogate. M. I. CARAGIALE, C. 56. DLRLC
    • 1.1. rar Miraj. DEX '09 DEX '98
      sinonime: miraj
    • 1.2. Ființă care apare în mod nedeslușit sau neașteptat, care sperie prin aspectul ei ciudat. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Pe cărarea strîmbă veniră spre mine, fără sunet de pași, două vedenii. Un căprior și perechea. C. PETRESCU, S. 20. DLRLC
      • format_quote Calul, vedenie mută, Cu coama de vînturi bătută, Stă-n noaptea cu neguri de pază Lui Gelu. COȘBUC, P. II 32. DLRLC
  • 2. învechit Imagine, reprezentare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Șleahticii auziseră un nume care începea să fie groaznic și aveau vedenia ticăloșiilor și prădăciunilor tătărăști. SADOVEANU, O. VII 96. DLRLC
  • 3. popular Faptul de a vedea; vedere (1.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: vedere
    • format_quote Și-i arăta copiii, la a căror vedenie Maica Domnului se îngrețoșa. ȘEZ. V 36. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.