6 intrări

31 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

victoria sf vz victorie2

Victoria f. provincie engleză în Australia cu 1.505.000 loc. Cap. Melbourne. Bogate mine de aur.

victoria f. trăsură descoperită cu patru roate.

Victoria f. regina Angliei, urmă unchiului său Guilom IV (1837) și se mărită în 1840 cu principele Albert din casa Coburg (1819-1901).

VICTÓRIE, victorii, s. f. 1. Succes repurtat asupra inamicului într-un război, într-o bătălie, într-o revoluție (armată); biruință, izbândă. 2. Succes obținut într-o competiție sportivă, într-un concurs, la un examen etc. 3. Triumf al unei idei, al unei teorii, al unei politici asupra altora opuse. 4. Rezultat deosebit de bun obținut într-un domeniu de activitate. – Din lat. victoria.

VICTÓRIE, victorii, s. f. 1. Succes repurtat asupra inamicului într-un război, într-o bătălie, într-o revoluție (armată); biruință, izbândă. 2. Succes obținut într-o competiție sportivă, într-un concurs, la un examen etc. 3. Triumf al unei idei, al unei teorii, al unei politici asupra altora opuse. 4. Rezultat deosebit de bun obținut într-un domeniu de activitate. – Din lat. victoria.

victorie2 sf [At: ALECSANDRI, O. P. 141 / V: ~ia / Pl: ~ii / E: fr victoria] Trăsură de lux, descoperită, cu două locuri (folosită în trecut).

victorie3 sf [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~ii / E: nct] 1 (Mun) Sortiment de satin pentru căptușit rochiile. 2 (Mun; Mol) Tuplan1 (scrobit).

victorie1 sf [At: N. COSTIN, LET. II, 69/8 / Pl: ~ii / E: lat victoria, fr victoire] 1 Succes repurtat asupra inamicului într-un război1, într-o bătălie, într-o revoluție (armată) etc. Si: biruință (2), izbândă. 2 Succes obținut asupra unui adversar sau a unei grupări adverse într-o competiție. 3 (Spc) Reușită într-o competiție sportivă. 4 Impunere a unei valori morale, spirituale, intelectuale (rezultată prin confuntarea dintre realități opuse) Si: triumf. 5 Succes moral obținut prin dominarea propriilor instincte, pasiuni etc. 6 Succes obținut prin înfăptuirea unui ideal (depășind unele dificultăți). 7 Rezultat remarcabil într-o activitate.

VICTÓRIE, victorii, s. f. 1. Succes în război, în luptă; biruință, izbîndă. Armata romînă a obținut o mare victorie pe frontul de la Mărășești. 2. Succes obținut într-o competiție, la un concurs. Echipa noastră de fotbal a obținut victoria. 3. Fig. Biruință a unei idei, a unei teorii sau a unei politici asupra altora opuse; reușita unui principiu. Victoria socialismului în U.R.S.S. ♦ Rezultat deosebit obținut într-un domeniu de activitate. Victoria metalurgiștilor de la Hunedoara.

VICTÓRIE s.f. 1. Biruință, izbândă (într-un război, într-o luptă etc.). 2. Succes obținut împotriva unui rival. 3. Biruință a unei idei, a unui principiu etc. ♦ Rezultat deosebit obținut într-un domeniu de activitate. [Gen. -iei. / < lat. victoria].

VICTÓRIE s. f. 1. biruință, izbândă (într-un război). 2. succes împotriva unui rival; reușită într-o competiție. 3. biruință a unei idei, a unui principiu etc. ◊ rezultat deosebit obținut într-un domeniu de activitate. (< lat. victoria)

VICTÓRIE ~i f. Succes deplin obținut printr-un efort deosebit (într-un domeniu); biruință; izbândă. A repurtat o ~. [G.-D. victoriei. Sil. -ri-e] /<lat. victoria, fr. victoire

victorie f. 1. învingerea inamicului; 2. izbândă asupra altora sau peste sine însuș; 3. Mit. victoria divinizată; 4. statua Victoriei.

*victórie f. (lat. victoria, fr. victoire). Biruință, izbîndă: a repurta o victorie. Succes, reușită. Un fel de trăsură boĭerească maĭ înaltă la spate (cum îs maĭ toate birjile astăzĭ). Mold. Tulpan scrobit (în Munt. tulpan topit). Munt. Un fel de satin de căptușit rochiile.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

victórie (-ri-e) s. f., art. victória (-ri-a), g.-d. art. victóriei; pl. victórii, art. victóriile (-ri-i-)

victórie s. f. (sil. -ri-e), art. victória (sil. -ri-a), g.-d. art. victóriei; pl. victórii, art. victóriile (sil. -ri-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VICTÓRIE s. 1. v. biruință. 2. izbândă, reușită, succes. (~ echipei de handbal.)

VICTORIE s. 1. biruință, izbîndă. (O mare ~ în luptă.) 2. izbîndă, reușită, succes. (~ echipei de handbal.)

Victorie ≠ eșec, înfrângere


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

victórie (-ii), s. f.1. Biruință. – 2. Trăsură cu cai. Lat. victoria (sec. XIX). – Der. victorios, adj., din fr. victorieux.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

VICTORIE. Subst. Victorie, biruință, biruire, învingere, înfrîngere, izbîndă, triumf, triumfare (rar); succes, reușită, reușire (rar), izbutire. Glorie, mărire, onoare, slavă, fală, faimă, renume. Laurii victoriei. Învingător, biruitor. Adj. Victorios, biruitor, învingător, izbînditor (rar), triumfător; triumfal, triumfalnic (neobișnuit). Învins. Vb. A fi victorios, a ieși victorios, a obține (a repurta) o victorie; a birui a învinge, a înfrînge, a izbîndi, a triumfa; a repurta un succes, a reuși, a izbuti. A se acoperi de glorie. Adv. (În mod) victorios. V. cîștig, glorie, succes.

victórie, adj. – (ref. la oi) Jumătate roșie, jumătate neagră (Precup, 1926). – Et. nec.

victórie, adj. – (ref. la oi) Jumătate roșie, jumătate neagră (Precup 1926). – Et. nec.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Victoria, la romani, zeița și personificarea Victoriei, identificată cu Nike din mitologia greacă (v. Nike).

VICTORIA Lindl., VICTORIA, fam. Nymphaeaceae. Gen originar din America de S, tropicală, 2 specii cuprinzînd plante de apă cu creștere rapidă, vivace, dar, în cultură, anuală. Frunze rotunde cu diametrul pînă la 2 m, cu marginile răsfrînte în sus ca o tipsie. Flori solitare, mari, albe sau roz. Sepalele mai scurte decît petalele, stamine cu apendice.

Nike, zeița și personificarea Victoriei. Făcea parte din generația de zei anterioară olimpienilor și era fiica lui Pallas și a lui Styx. Prietenă și însoțitoare a Athenei, ea a ajuns să fie identificată adesea cu aceasta din urmă. În mitologia romană, Nike purta numele de Victoria.

CIUDAD VICTORIA [siudað], oraș în Mexic, în Sierra Madre Oriental, centru ad-tiv al statului Tamaulipas; 153 mii loc. (1980, cu suburbiile). Nod de comunicații. Expl. de plumb. aur și argint. Piață pentru trestie de zahăr și citrice. Fabrici textile. Universitate. Fundat în 1750.

MARELE DEȘERT VICTORIA (GREAT VICTORIA DESERT [greit viktóriə dézət]), deșert în SV Australiei, extins pe 725 km de la E la V; c. 300 mii km2. Dune.

Victoria amazonica (Poepp.) Sowerby (syn. V. regia Lindl.). Specie cu flori pînă la 0,40 m diametru, solitare, se deschid numai 2 nopți, la deschidere sînt albe, la închidere roz, la a II-a deschidere roșii-închis, foarte parfumate. Frunze mari, rotunde, cu diametrul pînă la 2 m, marginile răsfrînte în sus. La început rulate, cilindrice, spinoase ca un arici. Partea superioară este glabră, verde, lucioasă, iar cea inferioară spinoasă, arămie. Partea inferioară a frunzelor, pețiolii, pedunculii ca și partea exterioară a sepalelor au spini. După perioada de înflorire, frunzele care apar sînt mai mici. Semințele sînt oliv-închis apoi verzi- negricioase (Pl. 74, fig. 413).

Victoria cruciana D’Orbigny (syn. V. trickeri hort.). Specie care are sepalele glabre, numai la bază cu spini verzi, semințele mai mari. Frunze puțin mai mici ca la specia precedentă, pe ambele părți verzi, cu nervuri roșietice, marginea ridicată pînă la 20 cm, umflată, roșie-maronie.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

victorie s. f., sg. meci de fotbal jucat de două echipe la o singură poartă.

Intrare: Victoria (gen de plante)
Victoria (gen de plante)
gen de plante (I2.1)
  • Victoria
Intrare: Victoria (n.p.)
Victoria (n.p.)
substantiv propriu (SPF162S)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Victoria
plural
genitiv-dativ singular
  • Victorii
  • Victoriei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: victoria (s.f.)
victoria (s.f.) substantiv feminin
substantiv feminin (F162)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • victoria
  • victoria
plural
  • victorii
  • victoriile
genitiv-dativ singular
  • victorii
  • victoriei
plural
  • victorii
  • victoriilor
vocativ singular
plural
Intrare: Victoria amazonica
Victoria amazonica  nomenclatura binară
compus
  • Victoria amazonica
Intrare: Victoria cruciana
Victoria cruciana  nomenclatura binară
compus
  • Victoria cruciana
Intrare: victorie
  • silabație: -ri-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • victorie
  • victoria
plural
  • victorii
  • victoriile
genitiv-dativ singular
  • victorii
  • victoriei
plural
  • victorii
  • victoriilor
vocativ singular
plural

victorie

  • 1. Succes repurtat asupra inamicului într-un război, într-o bătălie, într-o revoluție (armată).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: biruință izbândă succes un exemplu
    exemple
    • Armata română a obținut o mare victorie pe frontul de la Mărășești.
      surse: DLRLC
  • 2. Succes obținut într-o competiție sportivă, într-un concurs, la un examen etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: reușită succes un exemplu
    exemple
    • Echipa noastră de fotbal a obținut victoria.
      surse: DLRLC
  • 3. Triumf al unei idei, al unei teorii, al unei politici asupra altora opuse.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: triumf un exemplu
    exemple
    • Victoria socialismului în U.R.S.S.
      surse: DLRLC
  • 4. Rezultat deosebit de bun obținut într-un domeniu de activitate.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Victoria metalurgiștilor de la Hunedoara.
      surse: DLRLC

etimologie: