victimă s.f. 1 Persoană care suferă de pe urma unei nenorociri (boală, accident, catastrofă etc.). Cutremurul a făcut multe victime. 2 (jur.) Persoană care suferă un prejudiciu sau o atingere a vieții, sănătății sau integrității sale fizice ca urmare a unei fapte ilicite sávîrșite de altcineva. 3 (de obicei cu determ. în gen.) Persoană sau colectivitate care suportă neajunsuri fizice sau morale din partea cuiva sau a ceva (ca urmare a greșelilor sale sau ale altora). Iorga e privit de obicei ca o victimă a memoriei sale uimitoare (E. LOV.). ♦ Persoană care suferă din dragoste. Ultima ei victimă a fost Roro (VIN.). 4 Persoană ucisă sau rănită într-o confruntare violentă, într-un bombardament etc. După încetarea ostilităților, s-au înmormîntat victimele. 5 Persoană violentată, torturată, ucisă sau condamnată (pe nedrept). Cercetarea se ocupă și de victimele comunismului. 6 (în antic. sau la unele triburi primitive) Animal sau om care era sacrificat unui zeu; jertfa. • pl. -e. /<fr. victime, lat. victĭma, -ae.