victimă sf [At: CALENDARIU (1794), 33/9 / V: (îvr) vipt~ / A și: ~timă / Pl: ~me / E: lat victima, fr victime] 1 (La popoarele antice și la unele triburi primitive) Ființă (animal sau om) oferită, prin sacrificare, unei divinități. 2 Persoană violentată, torturată, ucisă sau condamnată (la moarte) (pe nedrept). 3 Animal care îndură chinuri fizice, este sub amenințarea morții sau este ucis în diferite împrejurări. 4 Persoană care suferă de pe urma unei întâmplări nefaste (boală, accident, jaf, crimă etc.). 5 Persoană ucisă într-o confruntare violentă. 6 (Adesea cu determinări în genitiv) Persoană sau colectivitate umană care suportă (pe nedrept) manifestări ostile din partea cuiva sau a ceva. 7 Persoană care suferă din dragoste. 8 (Jur) Persoană care suferă un prejudiciu moral sau fizic ca urmare a unei fapte ilicite săvârșite de cineva. 9 (De obicei cu determinări în genitiv) Persoană care suferă (moralmente) din cauza propriilor fapte, deprinderi, trăsături de caracter, sentimente. 10 Persoană dominată de o deprindere, de un sentiment puternic etc.