11 definiții pentru vicontesă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VICONTÉSĂ, vicontese, s. f. Soție sau fiică a unui viconte. – Din fr. vicomtesse.

VICONTÉSĂ, vicontese, s. f. Soție sau fiică a unui viconte. – Din fr. vicomtesse.

viconte sf [At: HRISOVERGHI, A. 3/11 / Pl: ~se / E: fr vicomtesse] 1 Soție a unui viconte (2). 2 Fiică a unui viconte (2).

viconte s.f. Soție sau fiică a unui viconte. • pl. -e. /<fr. vicomtesse.

VICONTÉSĂ, vicontese, s. f. (În unele țări din apus) Soția sau fiica unui viconte. Ce e muzeul acesta de conți, contese... viconți, vicontese? C. PETRESCU, Î. II 55.

VICONTÉSĂ s.f. Soție sau fiică a unui viconte. [Cf. fr. vicomtesse].

VICONTÉSĂ s. f. soție sau fiică a unui viconte. (< fr. vicomtesse)

VICONTÉSĂ ~e f. Soție sau fiică a vicontelui. /<fr. vicomtesse

viconte sm [At: AR (1829), 2502/31 / S și: (înv) ~omte / Pl: ~nți / E: fr vicomte] 1 Titlu de noblețe ereditar, inferior celui de conte și superior celui de baron. 2 Persoană care poartă titlul de viconte (1).

*vicónte m. (fr. vicomte, d. mlat. vicecomes, -cómitis, adică viceconte, it. visconte). Nobil între baron și conte. – Fem. -tésă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vicontésă s. f., g.-d. art. vicontései; pl. vicontése

Intrare: vicontesă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • viconte
  • vicontesa
plural
  • vicontese
  • vicontesele
genitiv-dativ singular
  • vicontese
  • vicontesei
plural
  • vicontese
  • viconteselor
vocativ singular
  • viconte
  • viconteso
plural
  • viconteselor

vicontesă

  • 1. Soție sau fiică a unui viconte.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Ce e muzeul acesta de conți, contese... viconți, vicontese? C. PETRESCU, Î. II 55.
      surse: DLRLC

etimologie: