8 definiții pentru viceconsulat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VICECONSULÁT, (2) viceconsulate, s. n. 1. Funcție de viceconsul. 2. Reședința viceconsulului. – Din fr. vice-consulat.

viceconsulat sn [At: BULETIN, F. (1843), 1431/9 / V: (îvr) vițe~ / S și: vice-consulat / E: fr vice-consulat] 1 Reprezentanță diplomatică condusă de un viceconsul (1). 2 Localul viceconsulatului (1). 3 Funcția de viceconsul (1). 4 Durata funcției de viceconsul (1).

VICECONSULÁT, viceconsulate, s. n. Funcție de viceconsul. – Din fr. vice-consulat.

VICECONSULÁT s.n. Funcția de viceconsul. [< fr. vice-consulat].

VICECONSULÁT s. n. funcția de viceconsul. (< fr. vice-consulat)

*viceconsulát n., pl. e. Funcțiunea de viceconsul. Durata acesteĭ funcțiunĭ. Localu saŭ cancelaria viceconsululuĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

viceconsulát s. n., (reședințe) pl. viceconsuláte

viceconsulát s. n., (reședințe) pl. viceconsuláte

Intrare: viceconsulat
viceconsulat substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • viceconsulat
  • viceconsulatul
  • viceconsulatu‑
plural
  • viceconsulate
  • viceconsulatele
genitiv-dativ singular
  • viceconsulat
  • viceconsulatului
plural
  • viceconsulate
  • viceconsulatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

viceconsulat

  • 1. (numai) singular Funcție de viceconsul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. Reședința viceconsulului.
    surse: DEX '09

etimologie: