15 definiții pentru viaduct
din care- explicative (11)
- morfologice (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
VIADUCT, viaducte, s. n. Construcție de piatră, de beton sau de metal care susține o cale de comunicație terestră, traversând o vale la mare înălțime. [Pr.: vi-a-] – Din fr. viaduc, germ. Viadukt.
VIADUCT, viaducte, s. n. Construcție de piatră, de beton sau de metal care susține o cale de comunicație terestră, traversând o vale la mare înălțime. [Pr.: vi-a-] – Din fr. viaduc, germ. Viadukt.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
viaduct sn [At: L. ROM. 1978, 13 / P: vi-a~ / V: (asr) ~c (Pl și: ~curi) / Pl: ~e, (rar) ~uri / E: ger Viadukt, fr viaduc] Construcție din piatră, din metal sau din beton armat, asemănătoare cu un pod1, care susține o porțiune a unei căi de comunicție terestră deasupra unei văi2, deasupra unei alte căi de comunicație etc.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
viaduct s.n. Construcție din piatră, beton armat sau metal, asemănătoare cu un pod, care asigură continuitatea unei căi de comunicație terestră deasupra unei văi, deasupra unui alt drum etc. Înaltele arcade ale viaductelor (CE. PETR.). • sil. vi-a-, pl. -e, -uri. și (înv.) viaduc s.n. /<fr. viaduc, engl. viaduct, germ. Viadukt-, cf. lat. vĭa, -ae „drum”, ducĕre „a duce”.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
VIADUCT, viaducte, s. n. Pod de piatră, de beton sau de metal, care susține o cale de comunicație terestră deasupra unei văi uscate, deasupra altei căi de comunicație etc. înlocuind un rambleu prea mare. Prin tuneluri și peste înaltele arcade ale viaductelor, trenul spintecase alți munți cu mai mărețe piscuri sub cușma sclipitoare a ghețarilor. C. PETRESCU, A. 395. Pe deasupra capetelor, în lungul viaductelor, trec trenuri aeriene c-un huruit de tunet ceresc. BART, S. M. 41.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VIADUCT s.n. Construcție din piatră sau din beton armat care susține o cale ferată, o șosea etc. și care traversează o vale la mare înălțime. [Pron. vi-a-, pl. -te, -turi. / < fr. viaduc, germ. Viadukt < lat. via – cale, ducere – a duce].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
VIADUCT s. n. construcție ca un pod care susține o cale ferată, o șosea etc., traversând o vale la mare înălțime. (< fr. viaduc, germ. Viadukt)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
VIADUCT ~e n. Pod aerian lung, susținut de arcuri de beton, care asigură continuitatea unei căi de comunicație peste o vale adâncă sau deasupra unei alte căi de comunicație. [Sil. vi-a-] /<germ. Viadukt, fr. viaduc
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
viaduct n. pod cu arcuri construit peste o vale sau un râu pentru trecerea căii ferate.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
viaduc sn vz viaduct
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
viaduc s.n. v. viaduct.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
*viadúc n., pl. urĭ, și viadúct n., pl. e (fr. viaduc [d. lat. via, drum, și duc din fr. aqueduc, apeduct], acomodat după lat. ductus, ducere). Pod foarte mare de peatră [!] saŭ de fer [!].
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
viaduct (desp. vi-a-) s. n., pl. viaducte
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
viaduct (vi-a-) s. n., pl. viaducte
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
viaduct s. n. (sil. vi-a-), pl. viaducte
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
viaduct, pl. viaducte
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
- silabație: vi-a-duct
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DN | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: Scriban | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
viaduct, viaductesubstantiv neutru
- 1. Construcție de piatră, de beton sau de metal care susține o cale de comunicație terestră, traversând o vale la mare înălțime. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Prin tuneluri și peste înaltele arcade ale viaductelor, trenul spintecase alți munți cu mai mărețe piscuri sub cușma sclipitoare a ghețarilor. C. PETRESCU, A. 395. DLRLC
- Pe deasupra capetelor, în lungul viaductelor, trec trenuri aeriene c-un huruit de tunet ceresc. BART, S. M. 41. DLRLC
-
etimologie:
- viaduc DEX '09 DEX '98 DN
- Viadukt DEX '09 DEX '98 DN