VEZICATOR, -OARE, vezicatori, -oare, adj., s. n. (Substanță, medicament) care produce vezicule pe piele; vezicant. – Din fr. vésicatoire.

vezicator, ~oare [At: I. GOLESCU, C. / V: ~cătoare (Pl și: înv, ~cători) sf, (rar) ~ie a, (înv) vizecătoare sf, vizicatăr sn, vizicatoare, vizicatorie, vizicătoare (Pl și: vizicători) sf / Pl: ~i, ~oare, (înv) ~i sf / E: fr vésicatoire, lat vesicatorius, -a, -um] 1 sf, (rar) sn Plasture îmbibat cu o substanță iritantă care provoacă formarea unor vezicule (4) pe piele și care se folosește ca mijloc terapeutic în anumite boli Si: (înv) vezicatură (1). 2 sf, (rar) sn Substanță iritantă care produce vezicule (4) pe piele și care se folosește ca mijloc terapeutic Si: (înv) vezicatură (2). 3 a Care produce vezicule (4) Si: vezicant (2).

vezicator, -oare adj., s.f. (Substanță, medicament) care determină apariția de vezicule pe piele, provocînd o congestie locală; vezicant. • pl. -ori, -oare. /<fr. vésicatoire.

VEZICATOR, -OARE, vezicatori, -oare, adj. Vezicant. – Din fr. vésicatoire.

VEZICATOR s.n. Medicament extern care provoacă vezicule pe piele. [< fr. vésicatoire].

VEZICATOR, -OARE adj. (despre substanțe, medicamente) care determină apariția de vezicule (2) pe piele, provocând o congestie locală; vezicant. (< fr. vésicatoire)

VEZICATOR¹ ~oare (~ori, ~oare) v. VEZICANT. /<fr. vésicatoire

VEZICATOR² ~i m. Medicament care provoacă apariția unor vezicule pe piele. /<fr. vésicatoire

vezicatorie a vz vezicator

vezicătoare sf vz vezicator

vizecătoare sf vz vezicator

vizicatăr sn vz vezicator

vizicatoare sf vz vezicator

vizicatorie sf vz vezicator

vizicătoare sf vz vezicator

VEZICĂTOARE, vezicători, s. f. Nume dat diferitelor substanțe care produc bășicarea pielii și care se folosesc ca mijloc terapeutic în unele afecțiuni. (Atestat în forma vizicatorie) Cîtă frică aveai atuncea, cînd numai o vizicatorie voiem a-ți pune. DRĂGHICI, R. 115. – Variantă: (învechit) vizicatorie, vizicatorii, s. f.

VIZICATORIE s. f. v. vezicătoare.

VEZICĂTOARE, vezicători, s. f. Substanță care produce bășicarea pielii și care se folosește ca mijloc terapeutic în unele afecțiuni. – După fr. vésicatoire.

vezicătoare f. blastru ce produce bășici pe piele (= fr. vésicatoire).

*vezicatoáre și -ătoáre f., pl. orĭ (fr. vésicatoire, „care face să se beșice pelea”, d. lat. vesicare, „a se unfla”, care vine d. vesica, „beșică”. V. beșică). Med. Emplastru care face să se beșice pelea. – Curat rom. ar fi beșicătoare.

vezicator² s. n., pl. vezicatoare

vezicator¹ adj. m., pl. vezicatori; f. sg. și pl. vezicatoare

vezicator² s. n., pl. vezicatoare

vezicator¹ adj. m., pl. vezicatori; f. sg. și pl. vezicatoare

vezicator s. n., pl. vezicatoare

vezicator adj. m., pl. vezicatori; f. sg. și pl. vezicatoare

vezicătoare.

VEZICATOR adj. vezicant. (Substanță ~oare.)

VEZICATOR adj. vezicant. (Substanță ~.)