4 intrări

Articole pe această temă:

34 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÉDICO-VETERINÁR, -Ă, medico-veterinari, -e, adj. Care aparține medicinei veterinare, privitor la medicina veterinară. – Din fr. médico-vétérinaire.

VETERINÁR, -Ă, veterinari, -e, adj., s. m. 1. Adj. Care se referă la prevenirea, combaterea și vindecarea bolilor de care suferă animalele (domestice). 2. Adj., s. m. (Medic, tehnician, agent) care practică medicina veterinară (1). – Din fr. vétérinaire, lat. veterinarius.

medico-veterinar, ~ă a [At: DM / Pl: ~i, ~e / E: fr médico-vétérinaire] 1 Care aparține medicinii veterinare. 2 Referitor la medicina veterinară.

veterinar, ~ă [At: I. GOLESCU, C. / V: (înv) ~iu a, sm, ~ner sm, vit~ a, sm, (reg) ~eli~, ~tri~, vitri~, (îvr) viterinariu sm / Pl: ~i, ~e / E: lat veterinarius, -a, -um, veterinarius, -ii, fr vétérinaire, ger veterinär, Veterinär] 1 a Privitor la prevenirea, la combaterea și la vindecarea bolilor de care suferă animalele (domestice). 2 a Care este destinat îngrijirii sănătății animalelor (domestice). 3 a (Îs) Medicină ~ă Știință care studiază prevenirea și vindecarea bolilor de care suferă (animalele domestice) Si: (înv) veterinărie, (ltî) veterinarie. 4 a (Rar; d. instituțiile de învățământ) De medicină veterinară. 5-6 sm, a (Medic, tehnician, agent) care practică medicina veterinară Si: (îrg) nalbant, (reg) nălbar.

veterinariu, ~ie a, sm vz veterinar

veterinărie sfs [At: ROM. LIT. 3152/13 / E: veterinar + -ie] (Înv) Medicină veterinară.

MEDICO-VETERINÁR, -Ă, medico-veterinari, -e, adj. Care aparține medicinii veterinare, privitor la medicina veterinară. – Din fr. médico-vétérinaire.

VETERINÁR, -Ă, veterinari, -e, adj., s. m. 1. Adj. Care se referă la prevenirea, combaterea și vindecarea bolilor de care suferă animalele (domestice). 2. Adj., s. m. (Medic, tehnician, agent) care practică medicina veterinară. – Din fr. vétérinaire, lat. veterinarius.

VETERINÁR, -Ă, veterinari, -e, adj. Care se referă la prevenirea și la combaterea bolilor de care suferă animalele. Secțiunile veterinare orășenești vor avea ca sarcină efectuarea controlului sanitar veterinar în centrele de. colectare, îngrășătorii, abatoare. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2859. (În forma veterinarul) O carte plăcută, în care formulele costelive ale mecanicei și rețetele... medicinei veterinarii sînt mai peste tot locul foarte binișor furișate printre o mulțime de noțiuni istorice. ODOBESCU, S. III 11. ◊ Medic veterinar (și substantivat, m.) = medic specializat în medicina privitoare la animale. Au și găsit... pe d-l Nae Popescu... om de treizeci și doi de ani și medic veterinar. SLAVICI, la CADE. – Variantă: (învechit) veterináriu, -ie, veterinarii, adj.

VETERINÁRIU, -IE adj. v. veterinar.

VETERINĂRÍE s. f. (Rar) Știință care se ocupă cu prevenirea și combaterea bolilor la animale; medicină veterinară. Trimisese cuconu Ioniță pe nepotul său, Dumitru Dragoș... să învețe doftoriceasca știință a dobitoacelor, după cum numea el veterinăria. HOGAȘ, H. 21.

VETERINĂRÍE s. f. (Fam.) Medicină veterinară. – Din veterinar + suf. -ie.

MEDICO-VETERINÁR, -Ă adj. Referitor la medicina veterinară. [Cf. fr. médico-vétérinaire].

VETERINÁR, -Ă adj. Referitor la bolile animalelor. ◊ Medic veterinar (și s.m.) = medic pentru animale. // s.m. Tehnician, agent specialist în medicina pentru animale. [< fr. vétérinaire, cf. lat. veterinarius].

MEDICO-VETERINÁR, -Ă adj. referitor la medicina veterinară. (< fr. médico-vétérinaire)

VETERINÁR, -Ă I. adj. referitor la bolile animalelor. II. s. m. medic, tehnician, specialist în medicina veterinară. (< fr. vétérinaire, lat. veterinarius)

VETERINÁR2 ~i m. Medic specializat în tratarea bolilor la animale. /<lat. veterinarius, ~a, fr. veterinaire, germ. veterinär

VETERINÁR1 ~ă (~i, ~e) Care ține de prevenirea și vindecarea bolilor la animale; propriu prevenirii și vindecării bolilor la animale. /<lat. veterinarius, ~a, fr. veterinaire, germ. veterinär

medico-veterinar a. relativ la medicina veterinară: Școală medico-veterinară.

veterinar a. privitor la medicina animalelor: medic veterinar. ║ m. cel ce tratează boale de animale.

veterinărie f. medicină veterinară: Școală de veterinărie.

*medico-veterinár, -ă adj. Relativ la medicina veterinară.

*veterinár m. (lat. veterinarius, d. veterinus, d. *vehiterinus, relativ la vitele de tras, d. vehere, a trage. V. vehicul). Relativ la boalele animalelor: medicina veterinară. S. m. Medic de animale.

*veterinăríe f. (d. veterinar). Fam. Medicina veterinară.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

médico-veterinár adj. m., pl. médico-veterinári; f. médico-veterináră, pl. médico-veterináre

veterinár adj. m., s. m., pl. veterinári; adj. f. veterináră, pl. veterináre

médico-veterinár adj. m. veterinar

veterinár adj. m., s. m., pl. veterinári; f. sg. veterináră, pl. veterináre

veterinăríe s. f., art. veterinăría, g.-d. art. veterinăríei


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VETERINÁR s. (înv. și reg.) nalbant, (reg.) nălbar. (E de profesie ~.)

VETERINĂRÍE s. v. medicină veterinară.

MEDICINĂ VETERINA s. (rar) veterinărie.

VETERINAR s. (înv. și reg.) nalbant, (reg.) nălbar. (E de profesie ~.)

veterinărie s. v. MEDICINĂ VETERINARĂ.

Intrare: medico-veterinar
medico-veterinar adjectiv
adjectiv compus
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • medico-veterinar
  • medico-veterinarul
  • medico-veterinaru‑
  • medico-veterina
  • medico-veterinara
plural
  • medico-veterinari
  • medico-veterinarii
  • medico-veterinare
  • medico-veterinarele
genitiv-dativ singular
  • medico-veterinar
  • medico-veterinarului
  • medico-veterinare
  • medico-veterinarei
plural
  • medico-veterinari
  • medico-veterinarilor
  • medico-veterinare
  • medico-veterinarelor
vocativ singular
plural
Intrare: veterinar (adj.)
veterinar1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • veterinar
  • veterinarul
  • veterinaru‑
  • veterina
  • veterinara
plural
  • veterinari
  • veterinarii
  • veterinare
  • veterinarele
genitiv-dativ singular
  • veterinar
  • veterinarului
  • veterinare
  • veterinarei
plural
  • veterinari
  • veterinarilor
  • veterinare
  • veterinarelor
vocativ singular
plural
veterinariu adjectiv
adjectiv (A109)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • veterinariu
  • veterinariul
  • veterinariu‑
  • veterinarie
  • veterinaria
plural
  • veterinarii
  • veterinariii
  • veterinarii
  • veterinariile
genitiv-dativ singular
  • veterinariu
  • veterinariului
  • veterinarii
  • veterinariei
plural
  • veterinarii
  • veterinariilor
  • veterinarii
  • veterinariilor
vocativ singular
plural
Intrare: veterinar (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • veterinar
  • veterinarul
  • veterinaru‑
plural
  • veterinari
  • veterinarii
genitiv-dativ singular
  • veterinar
  • veterinarului
plural
  • veterinari
  • veterinarilor
vocativ singular
  • veterinarule
  • veterinare
plural
  • veterinarilor
Intrare: veterinărie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • veterinărie
  • veterinăria
plural
genitiv-dativ singular
  • veterinării
  • veterinăriei
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

medico-veterinar

  • 1. Care aparține medicinii veterinare, privitor la medicina veterinară.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN Scriban

etimologie:

veterinar (adj.) veterinariu

  • 1. Care se referă la prevenirea, combaterea și vindecarea bolilor de care suferă animalele (domestice).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • Secțiunile veterinare orășenești vor avea ca sarcină efectuarea controlului sanitar veterinar în centrele de. colectare, îngrășătorii, abatoare. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2859.
      surse: DLRLC
    • O carte plăcută, în care formulele costelive ale mecanicei și rețetele... medicinei veterinarii sînt mai peste tot locul foarte binișor furișate printre o mulțime de noțiuni istorice. ODOBESCU, S. III 11.
      surse: DLRLC

etimologie:

veterinar (persoană) veterinară

  • 1. (Medic, tehnician, agent) care practică medicina veterinară (1.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: nalbant nălbar (persoană) un exemplu
    exemple
    • (și) adjectival Au și găsit... pe d-l Nae Popescu... om de treizeci și doi de ani și medic veterinar. SLAVICI, la CADE.
      surse: DLRLC
  • comentariu Niciun dicționar nu menționează explicit sensul pentru s. f., care este însă foarte natural.
    surse: dexonline

etimologie:

veterinărie

  • 1. rar Știință care se ocupă cu prevenirea și combaterea bolilor la animale; medicină veterinară.
    surse: DLRLC DLRM un exemplu
    exemple
    • Trimisese cuconu Ioniță pe nepotul său, Dumitru Dragoș... să învețe doftoriceasca știință a dobitoacelor, după cum numea el veterinăria. HOGAȘ, H. 21.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • veterinar + sufix -ie.
    surse: DLRM