vestiar sn [At: MUREȘANU, I. 125/26 / P: ~ti-ar / V: (îvr) ~iu / Pl: ~e, (rar) ~uri / E: lat vestiarium, fr vestiaire] 1 (Ltî; rar; îf vestiariu) Scrin. 2 Încăpere, situată de obicei la intrarea într-o locuință, unde se lasă paltoanele, pălăriile, încălțămintea etc. 3 Loc special amenajat la intrarea într-o sală de spectacole, într-un local public etc. unde se lasă în păstrare paltoanele, pălăriile etc. Si: garderobă (2). 4 Încăpere într-o clădire publică, într-o întreprindere, pe un stadion etc. unde se lasă hainele în păstrare și se îmbracă echipamente speciale.

vestiar s.n. 1 Garderobă (într-o clădire publică). 2 Mică încăpere la intrarea într-o locuință unde se află cuierul de haine. ♦ Încăpere într-un spital, într-o întreprindere, într-un stadion etc. unde se lasă hainele în păstrare, se îmbracă echipamentele de protecție, sportive etc. • sil. -ti-ar. pl. -e. /<fr. vestiaire, lat. vestiarĭum, -ii.

VESTIAR, vestiare, s. n. (În săli de spectacole, în localuri publice și în instituții) Loc special amenajat unde funcționarii sau publicul își lasă paltoanele și pălăriile, pentru a fi păstrate; garderobă. Își încheie nasturii și înaintă, pipăindu-și în buzunar cartonul cu numărul vestiarului. C. PETRESCU, C. V. 60. ♦ Încăpere, situată de obicei la intrarea într-o locuință, unde se lasă paltoanele și pălăriile. – V. vestibul. – Pronunțat: -ti-ar.

VESTIAR s.n. 1. Garderobă. 2. Încăpere la intrarea într-o casă, unde se află cuierele pentru haine. [Pron. -ti-ar, pl. -re, -ruri. / cf. fr. vestiaire].

VESTIÁR s. n. 1. garderobă. 2. încăpere la intrarea într-o casă, unde se află cuierele pentru haine. ◊ încăpere într-un spital, într-o întreprindere, într-un stadion etc. unde se lasă hainele, îmbrăcându-se echipamentul respectiv. (< fr. vestiaire)

VESTIÁR ~e n. Încăpere (sau spațiu) special amenajată la intrarea într-un așezământ public, în care se lasă paltoanele și căciulile; garderobă. [Sil. -ti-ar] /<fr. vestiaire

*vestiár n., pl. e (lat. vestiarium, dulap orĭ ladă de haĭne. V. vistiar). Odăiță saŭ loc de pus haĭnele, pălăriile, galoșiĭ celor ce intră într’un local: a-țĭ lăsa paltonu la vestiaru teatruluĭ.

vestiariu² sn vz vestiar

vestier sm vz vistier¹

vestier n. 1. locul unde se strâng hainele (într’un pensionat, tribunal, etc.); 2. locul într’un stabiliment public unde se depun momentan paltoanele, bastoanele, umbrelele.

vestiar (garderobă) (desp. -ti-ar) s. n., pl. vestiare

vestiar (garderobă) (-ti-ar) s. n., pl. vestiare

vestiar s. n. (sil. -ti-ar), pl. vestiare

vestiar, -re.

VESTIAR s. v. garderobă.

VESTIAR s. garderobă. (Lăsați hainele la ~.)