vesper sm vz vesperă

vesperă sf [At: HELIADE, O. II, 341 / V: (înv) vesper sm / Pl: ~ri, ~re / E: lat vespera, vesper, ger Vesper, it vespero, vespro] 1 (În biserica romano-catolică) Slujbă religioasă care se făcea seara, astăzi oficiindu-se după nonă și înaintea ultimei ore canonice. 2 (Îvr) Seară. 3 (Ast; îvr) Luceafărul de seară. 4 (În Evul Mediu; îs) ~rile siciliene, ~ra siciliană, ~rul sicilian Revoltă a sicilienilor, urmată de masacrul ocupanților francezi, începută în Sicilia, la 31 martie 1282, în lunea Paștilor, în urma semnalului dat de clopotele de vesperă (1).

vesperă s.f. 1 (în Biserica Romano-Catolică) Slujbă religioasă care se făcea seara, astăzi oficiindu-se după nonă și înaintea ultimei ore canonice. ◊ (ist.) Vesperile siciliene = revoltă a sicilienilor în 1282, în lunea Paștilor, urmată de masacrul ocupanților francezi, începută în urma semnalului dat de clopotele pentru slujba de seară; vecerniile siciliene. 2 (înv.) Seară, asfințit. 3 (astron.; înv.) Luceafărul de seară. • pl. -i, -e. /<lat. vespĕra, -ae, vesper, -i, it vespero, vespro, germ. Vesper.

Vespere siciliene f. pl. măcelul Francezilor din Sicilia în Lunea Paștilor din anul 1282 (semnalul fu dat cu clopotele de vespere sau de vecernie).

vesperă s. f., pl. vesperi/vespere

vespera v. vecernie; laudes.