vărzărie sf [At: (a. 1736) IORGA, S. D. XIV, 54 / V: (reg) ver~ / Pl: ~ii / E: varză + -ărie] 1 (Reg) Grădină de zarzavat. 2 Grădină cultivată cu varză (8). 3 Loc amenajat special, de obicei o pivniță, în care se păstrează varza (8) murată.

vărzărie s.f. (pop.) 1 Grădină în care se cultivă (cu precădere) varză. 2 Loc special amenajat, de obicei într-o pivniță, în care se păstrează varza murată. • pl. -ii. g.-d. -iei. /varză + -ărie.

VĂRZĂRIE, vărzării, s. f. Grădină plantată cu varză; p. ext. orice grădină de zarzavat. S-au luat la ceartă de ia o varză ce crescuse în mijlocul vărzăriei lor. ȘEZ. IV 5.

VĂRZĂRIE ~i f. Suprafață de teren plantată, de obicei, cu varză. [G.-D. vărzăriei] /varză + suf. ~ărie

verzarie sf vz vărzărie

verzărie sf vz vărzărie

vărzărie s. f., art. vărzăria, g.-d. art. vărzăriei; pl. vărzării, art. vărzăriile (desp. -ri-i-)

vărzărie s. f., art. vărzăria, g.-d. art. vărzăriei; pl. vărzării, art. vărzăriile

vărzărie s. f., art. vărzăria, g.-d. art. vărzăriei; pl. vărzării, art. vărzăriile

VĂRZĂRIE s. (Mold. și Transilv.) curechiște, (Transilv.) curechiștină. (Loc cultivat cu varză sau ~.)

VĂRZĂRIE s. (Mold. și Transilv.) curechiște, (Transilv.) curechiștină. (Loc cultivat cu varză sau ~.)