2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VERZĂTÚRĂ s. f. v. verzitură.

verzătu s.f. v. verzitură.

VERZĂTÚRĂ, verzături, s. f. (Familiar, mai ales la pl.) Fructe necoapte, verzi.

VERZĂTÚRĂ ~i f. fam. Fruct verde, necopt, care încă nu e bun de mâncat. /verde + suf. ~tură

VERZITÚRĂ, verzituri, s. f. Fruct necopt, verde. [Var.: verzătúră s. f.] – Verde + suf. -itură.

verzitu sf [At: DL / V: (reg) ~zăt~ / Pl: ~ri / E: verde + -itură] 1 (Fam; mpl) Fruct, legumă verde (37). 2 (Mun; Trs; lsg) Verdeață (7). 3 (Mun; Trs; lpl) Verdeață (8). 4 (Mun; lpl) Lemne verzi (19). 5 (Reg; îf verzătură) Diaree (1).

verzitu s.f. (fam.; mai ales la pl.) Fruct necopt, verde. • pl. -i. și verzătură s.f. /verde + -itură.

VERZITÚRĂ, verzituri, s. f. (Fam.) Fruct necopt, verde. [Var.: verzătúră s. f.] – Verde + suf. -itură.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

verzătúră s. f., g.-d. art. verzătúrii; pl. verzătúri

!verzitúră s. f., g.-d. art. verzitúrii; pl. verzitúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VERZITÚRĂ s. v. cocleală, patină.

VERZITÚRĂ s. (pop.) verzăciune, (prin Olt.) verdună. (O ~ de prune.)

VERZITU s. (pop.) verzăciune, (prin Olt.) verdună. (O ~ de prune.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

verzitură, verzituri s. f. dolar.

Intrare: verzătură
verzătură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: verzitură
verzitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • verzitu
  • verzitura
plural
  • verzituri
  • verziturile
genitiv-dativ singular
  • verzituri
  • verziturii
plural
  • verzituri
  • verziturilor
vocativ singular
plural
verzătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • verzătu
  • verzătura
plural
  • verzături
  • verzăturile
genitiv-dativ singular
  • verzături
  • verzăturii
plural
  • verzături
  • verzăturilor
vocativ singular
plural

verzitură verzătură

etimologie:

  • Verde + sufix -itură.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX