8 definiții pentru versuitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VERSUITÓR, versuitori, s. m. (Înv.) Poet. [Pr.: -su-i-] – Versui + suf. -tor.

versuitor sm [At: CR (1832), 2041/8 / P: ~su-i~ / Pl: ~i / E: versui + -tor] (Asr) Versificator (1).

VERSUITÓR, versuitori, s. m. (Înv.) Poet. [Pr.: -su-i-] – Versui + suf. -tor.

VERSUITÓR, versuitori, s. m. (Învechit) Persoană care face versuri; poet, stihuitor. Dacă versuitorul anonim își atingea ținta, poporul tot adopta, recunoștea, răspîndea cîntarea. IORGA, L. II 461.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

versuitór (-su-i-) s. m., pl. versuitóri

versuitór s. m., pl. versuitóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VERSUITÓR s. v. poet, versificator.

Intrare: versuitor
  • silabație: ver-su-i-tor info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • versuitor
  • versuitorul
  • versuitoru‑
plural
  • versuitori
  • versuitorii
genitiv-dativ singular
  • versuitor
  • versuitorului
plural
  • versuitori
  • versuitorilor
vocativ singular
  • versuitorule
plural
  • versuitorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

versuitor

etimologie:

  • Versui + sufix -tor.
    surse: DEX '09 DEX '98