2 intrări

28 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VERSIFICARE, versificări, s. f. Acțiunea de a versifica și rezultatul ei. – V. versifica.

VERSIFICARE, versificări, s. f. Acțiunea de a versifica și rezultatul ei. – V. versifica.

versificare sf [At: BARONZI, I. C. V, 96/1 / Pl: ~cări / E: versifica, (3-5) cf fr versification, rom versificație] 1 Alcătuire de versuri (1) Si: (înv) versuire (1). 2 Transpunere în versuri (1) Si: (înv) versuire (2). 3-4 (Înv) Versificație (1-2). 5 (Înv) Versificație (3).

versificare s.f. Acțiunea de a versifica și rezultatul ei. • pl. -ări. /v. versifica.

VERSIFICARE, versificări, s. f. Acțiunea de a versifica și rezultatul ei; meșteșugul de a scrie versuri. Cea mai profundă cunoaștere a versificării și poeticii nu poate face pe un poet. GHEREA, ST. CR. III 141.

VERSIFICARE s.f. Acțiunea de a versifica și rezultatul ei. [< versifica].

VERSIFICA, versific, vb. I. 1. Tranz. A transpune un text (de proză), o temă etc. în versuri. 2. Intranz. (Rar) A face, a scrie versuri; a versui. – Din fr. versifier, lat. versificare.

VERSIFICA, versific, vb. I. 1. Tranz. A transpune un text (de proză), o temă etc. în versuri. 2. Intranz. (Rar) A face, a scrie versuri; a versui. – Din fr. versifier, lat. versificare.

versifica [At: HELIADE, O. II, 163 / Pzi: versific / E: lat versificare, it versificare, fr versifier] 1 vi A compune versuri (1) Si: (înv) a poetiza, a versui (1), (îvr) a poezi, a versiface. 2 vt (C. i. un text în proză, o temă etc.) A transpune în versuri (1) Si: (înv) a versui (2).

versificațiune sf vz versificație

versifica vb. I. 1 intr. A se exprima în versuri, a face versuri. 2 tr. (compl. indică texte în proză, teme etc.) A transpune în versuri. • prez.ind. versific. /<fr. versifier, it. versificare, lat. versificare.

VERSIFICA, versific, vb. I. 1. Tranz. A transpune (un text) în versuri. 2. Intranz. (Rar) A face, a scrie versuri.

VERSIFICA vb. I. intr. A face versuri. ♦ tr. A transpune în versuri un text. [P.i. versific, 3,6 -că. / < lat. versificare, cf. fr. versifier].

VERSIFICA vb. I. intr. a face versuri. II. tr. a transpune în versuri un text. (< fr. versifier, lat. versificare)

A VERSIFICA versific 1. intranz. A compune versuri. 2. tranz. (texte în proză, teme, motive) A transpune în versuri. /<lat. versificare, it. versificare, fr. versifier

versificà v. 1. a face versuri; 2. a pune în versuri.

*versífic, a v. intr. (lat. versi-fico, -ficáre. V. veri-fic). Fac versurĭ (bune saŭ rele). V. tr. Pun în versurĭ: a versifica o fabulă. – Pe la 1840 și versuĭesc.

*versificațiúne f. (lat. versificátio, -ónis). Arta de a versifica. – Și -áție, dar ob. -áre.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

versificare s. f., g.-d. art. versificării; pl. versificări

versificare s. f., g.-d. art. versificării; pl. versificări

versificare s. f., g.-d. art. versificării; pl. versificări

versifica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. versific, 2 sg. versifici, 3 versifică; conj. prez. 1 sg. să versific, 2 sg. să versifici, 3 să versifice

versifica (a ~) vb., ind. prez. 3 versifică

versifica vb., ind. prez. 1 sg. versific, 3 sg. și pl. versifică

versifica (ind. prez. 3 sg. și pl. versifică)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VERSIFICARE s. v. versificație.

VERSIFICARE s. (LIT.) versificație, (înv.) stihuire, versuire. (O ~ perfectă.)

VERSIFICA vb. (LIT.) a rima, (rar) a stihui, (înv.) a poetiza, a versui.

VERSIFICA vb. (LIT.) a rima, (rar) a stihui, (înv.) a poetiza, a versui.

Intrare: versificare
versificare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • versificare
  • versificarea
plural
  • versificări
  • versificările
genitiv-dativ singular
  • versificări
  • versificării
plural
  • versificări
  • versificărilor
vocativ singular
plural
Intrare: versifica
verb (VT14)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • versifica
  • versificare
  • versificat
  • versificatu‑
  • versificând
  • versificându‑
singular plural
  • versifică
  • versificați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • versific
(să)
  • versific
  • versificam
  • versificai
  • versificasem
a II-a (tu)
  • versifici
(să)
  • versifici
  • versificai
  • versificași
  • versificaseși
a III-a (el, ea)
  • versifică
(să)
  • versifice
  • versifica
  • versifică
  • versificase
plural I (noi)
  • versificăm
(să)
  • versificăm
  • versificam
  • versificarăm
  • versificaserăm
  • versificasem
a II-a (voi)
  • versificați
(să)
  • versificați
  • versificați
  • versificarăți
  • versificaserăți
  • versificaseți
a III-a (ei, ele)
  • versifică
(să)
  • versifice
  • versificau
  • versifica
  • versificaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

versificare, versificărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a versifica și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Cea mai profundă cunoaștere a versificării și poeticii nu poate face pe un poet. GHEREA, ST. CR. III 141. DLRLC
    • 1.1. Meșteșugul de a scrie versuri. DLRLC
etimologie:
  • vezi versifica DEX '09 DEX '98 DN

versifica, versificverb

  • 1. tranzitiv A transpune un text (de proză), o temă etc. în versuri. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. intranzitiv rar A face, a scrie versuri. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: versui
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.