5 definiții pentru vernacular
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
vernacular, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~i, ~e / E: fr vernaculaire] 1 Care este propriu unei țări. 2 (Îs) Limbă ~ă Limbă proprie (numai) unei etnii, unui popor sau unei comunități date Si: (înv) limbă vernaculă.
vernacular, -ă adj. Care este propriu unei anumite țări; autohton, indigen. ◊ Limbă vernaculară = limbă indigenă, proprie unei țări, unei regiuni. • pl. -i, -e. /<fr. vernaculaire, cf. lat vernacŭlus, -a, -um „indigen” <verna, -ae „sclav născut în casa stăpînului”.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
VERNACULAR, -Ă adj. (Liv.) Care este propriu unei țări. [< fr. vernaculaire, cf. lat. vernaculus – indigen].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
VERNACULAR, -Ă adj. indigen. ♦ limbă vernaculară = limbă indigenă, proprie unei țări, unei regiuni. (< fr. vernaculaire)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
vernacular adj. m., pl. vernaculari; f. sg. vernaculară, pl. vernaculare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A1) Surse flexiune: MDN '08, DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
vernacular, vernacularăadjectiv
- 1. Care este propriu unei țări. DNsinonime: indigen
- Limbă vernaculară. MDN '00
-
etimologie:
- vernaculaire DN