7 definiții pentru vergur


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

vergur, ~ă [At: COD. VOR.2 13v/13 / V: vărgură sf, a / Pl: ~i, ~e / E: ml *virgula (diminutiv al lui virgo)] 1 sf (Îvr) Fecioară (1). 2 sf (Pe lângă substantive ca „Maria”, „Sfânta” etc.) Maica Domnului. 3 sf (Bot; îc) ~-învelită Păianjen (Nigella damascena). 4 a (Îrg; d. fete) Virgină (4). 5-7 a (Înv; d. terenuri, păduri etc.) Virgin (9-11).

VÉRGUR, -Ă, verguri, -e, adj. (Învechit) Virgin, pur, neprihănit. Nimenea nu poate să se laude că are inimă curată și vergură. La TDRG.

VÉRGUR, -Ă, verguri, -e, adj. (Înv.) Virgin; neprihănit. – Din vergură.

vergur a. fig. neatins: 1. nelucrat: pământ vergur; 2. netăiat: pădure vergură. [Tras din vergură].


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VÉRGUR adj. v. candid, cast, feciorelnic, fecioresc, inocent, neprihănit, nevinovat, pudic, virgin, virginal.

vergur adj. v. CANDID. CAST. FECIORELNIC. FECIORESC. INOCENT. NEPRIHĂNIT. NEVINOVAT. PUDIC. VIRGIN. VIRGINAL.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

vérgur, vérgură, adj. (înv.) neatins, netăiat; virgin.

Intrare: vergur
vergur adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vergur
  • vergurul
  • verguru‑
  • vergură
  • vergura
plural
  • verguri
  • vergurii
  • vergure
  • vergurele
genitiv-dativ singular
  • vergur
  • vergurului
  • vergure
  • vergurei
plural
  • verguri
  • vergurilor
  • vergure
  • vergurelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vergur

etimologie:

  • vergură
    surse: DLRM