4 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

verdet sm vz verdete

verdete sm [At: ANON. CAR. / V: verdet, verdeț / Pl: ~eți / E: verde + -ete] 1 (Iht; Mun) Boiștean (Phoxinus phoxinus). 2-4 (Reg) Lemn verde (18–20). 5 (Reg) Bâtă scurtă și groasă. 6 (Ent; Ban) Larva albiliței. 7 (Orn; Mun; Ban) Florinte (Carduelis chloris chloris).

verdete s.m. (reg.) 1 (iht.) Boiștean (Phoxinus phoxinus). 2 (ornit.) Florinte (Carduelis chloris). 3 (entom.) Larva albiliței. 4 Lemn verde. • pl. -ți. și verdet, verdeț s.m. /verde + -ete.

VERDÉTE, verdeți, s. m. (Regional) 1. (Iht.) Boiștean. Larva fluturelui-de-varză. 2. Bîtă scurtă și groasă de lemn verde; retevei, scurtătură. – Variantă: (1) verdéț (MARIAN, INS. 292) s. m.

VERDÉTE, verdeți, s. m. (Reg.) 1. (Iht.) Boiștean. 2. Larva fluturelui-de-varză. 3. Bâtă scurtă și groasă de lemn verde. – Din verde + suf. -ete.

verdeț m. Zool. boiștean (după spinarea-i verde ca iarba).

verdéte m. (d. verde). Munt. Vest. Boiștean. Olt. Nuĭa verde.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VERDÉT s. v. florean, florinte.

VERDÉTE s. v. boiștean, par, parmac, retevei, scurtătură.

verdete s. v. BOIȘTEAN. PAR. PARMAC. RETEVEI. SCURTĂTURĂ.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

VERDEȚ, Ilie (1925-2001, n. Comănești, jud. Bacău), om politic român. Comunist. Prim-min. (1979-1983). A întemeiat Partidul Socialist al Muncii, fiind ales în funcția de președinte (1992-2000).

Intrare: verdet
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • verdet
  • verdetul
  • verdetu‑
plural
  • verdeți
  • verdeții
genitiv-dativ singular
  • verdet
  • verdetului
plural
  • verdeți
  • verdeților
vocativ singular
plural
Intrare: verdete
substantiv masculin (M46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • verdete
  • verdetele
plural
  • verdeți
  • verdeții
genitiv-dativ singular
  • verdete
  • verdetelui
plural
  • verdeți
  • verdeților
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • verdeț
  • verdețul
  • verdețu‑
plural
  • verdeți
  • verdeții
genitiv-dativ singular
  • verdeț
  • verdețului
plural
  • verdeți
  • verdeților
vocativ singular
plural
Intrare: Verdeț
Verdeț nume propriu
nume propriu (I3)
  • Verdeț
Intrare: verdeț
verdeț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

verdete verdeț regional

etimologie:

  • verde + sufix -ete.
    surse: DLRM