9 definiții pentru verbiaj


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VERBIÁJ s. n. (Livr.) Abundență de cuvinte inutile; vorbărie, flecăreală. [Pr.: -bi-aj] – Din fr. verbiage.

verbiaj sns [At: CONTEMP. 1948, nr. 110, 15/1 / P: ~bi-aj / E: fr verbiage] (Frm) Verbalism (2).

VERBIÁJ s. n. (Franțuzism) Abundență de cuvinte inutile; vorbărie, flecăreală. [Pr.: -bi-aj] – Din fr. verbiage.

VERBIÁJ s.n. (Franțuzism) Abundență de cuvinte inutile; vorbărie, flecăreală, sporovăială. [Pron. -bi-aj. / < fr. verbiage].

VERBIÁJ s. n. abundență de cuvinte inutile; vorbărie, flecăreală, sporovăială. (< fr. verbiage)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

verbiáj (livr.) (-bi-aj) s. n.

verbiáj s. n. (sil. -bi-aj), pl. verbiáje


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VERBIÁJ s. v. verbalism, vorbărie.

verbiaj s. v. VERBALISM. VORBĂRIE.

Intrare: verbiaj
  • silabație: ver-bi-aj
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • verbiaj
  • verbiajul
  • verbiaju‑
plural
genitiv-dativ singular
  • verbiaj
  • verbiajului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

verbiaj

etimologie: