3 intrări

4 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ver2, ~ă a [At: HELIADE, O. II, 90 / Pl: ~i, ~e / E: lat verus, -a, -um, it vero] (Înv) 1 Adevărat2 (1). 2 Real.

ver1, -ă adj. (înv.) Adevărat, real. • pl. veri, -e. /<lat. vērus, -a, -um, it. vero.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Vera Răspîndit astăzi în multe țări europene, Véra este la origine un nume de origine slavă, popularizat în ultimul secol, mai ales prin literatură rusă. Numele are semnificație clară pentru vorbitorii limbilor slave, întrucît el este creat pe baza subst. vera „credință” (aceasta este forma din rusă; pol. wiara, ucr. vira, scr. viera, bg. veara și veren „adevărat, credincios”). Formația este, în ultimă instanță, un calc după numele pers. gr. Pistis, o veche personificare a „credinței” și nume feminin în epoca creștină (gr. pistis este sinonim și înrudit cu lat. fides, de unde → Fidelia). Este interesant de amintit că în răsărit circula o legendă despre sfînta Sofia (nemenționată în documente istorice), ucisă la Rola chiar pe mormîntul celor trei fiice ale ei, Credința, Speranța și Mila (și ele martire). Deși caracterul artificial este evident (sînt puse împreună 4 elemente de bază ale dogmei creștine, înțelepciunea divină, credința, speranța în salvarea sufletului și caritatea), legenda a contribuit la popularizarea numelui Vera printre credincioși. Din punct de vedere etimologic, numele este înrudit și cu un vechi cognomen lat. Verus, care, deși calendaristic, a ieșit cu timpul din uz (lat. verus „adevărat”, de aici veridic, veridicitate, veritabil – aparține aceluiași radical indo-european *weros ca și cuvintele slave amintite și este înrudit cu germ. wahr, engl. very etc.). Fără a mai păstra nici o legătură cu ideea „credinței”, mai ales în limbile romanice, Vera este astăzi un nume laic și de proveniență literară. ☐ Germ., it., magh. Vera. ☐ Popularizarea lui Vera se datorește personajului feminin din cunoscutul roman al lui Lermontov, Un erou al timpului nostru sau din Rîpa (ultima parte a trilogiei lui Goncearov, care mai cuprinde O poveste obișnuită și Oblomov).

Aloe vera L. (syn. A. vulgaris Lam., A. barbadensis Mill.). Specie care înflorește în febr.-mai. Flori galbene, lungi pînă la 2,8 cm, așezate în racem dens, terminal pe -tulpină (pînă la 60 cm înălțime). Frunze în număr mare, glauce, enziforme, cu spini pe margine.

Intrare: Vera
Vera
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: Aloe vera
compus
  • Aloe vera
Intrare: ver
ver1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ver
  • verul
  • ve
  • vera
plural
  • veri
  • verii
  • vere
  • verele
genitiv-dativ singular
  • ver
  • verului
  • vere
  • verei
plural
  • veri
  • verilor
  • vere
  • verelor
vocativ singular
plural