14 definiții pentru vânturel (șoim)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VÂNTUREL, (1) vânturele, s. n., (2) vânturei, s. m. 1. S. n. Vântuleț. 2. S. m. (Ornit.) Vindereu. – Vânt + suf. -el.

VÂNTUREL, (1) vânturele, s. n., (2) vânturei, s. m. 1. S. n. Vântuleț. 2. S. m. (Ornit.) Vindereu. – Vânt + suf. -el.

vânturel1 [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (reg) ~trel, ven~, ventureu sm / Pl: ~e sn, ~ei sm / E: vânturi (pll vânt) + -el] 1-2 sn (Pop; șhp) Vânticel (1-2). 3 snp (Reg) Vârtej de vânt. 4 sm (Șîc ~-ruginiu, ~-roșu) Vindereu (1) (Falco tinnunculus tinnunculus). 5 sm (Șîc ~-de seară, ~-închis-de-seară, ~-vânăt) Vindereu (2) (Falco vespertinus vespertinus). 6 sm (Orn; reg; îf vântrel) Șoim (Falco columbarius aesalon). 7 sm (Orn; îc) ~-mic Vindereu (3) (Falco naumanni naumanni). 8 (Orn; reg; îf venturel) Cormoran (Phalocrocorax carbo). 9 snp (Bot) Dediței (Pulsatilla pratensis).

vânturel2 sm [At: ALECSANDRI, ap. TDRG / Pl: ~ei / E: vântura + -el] (Îvr; determinat prin „de țară”) Erou din basme, care rătăcește în căutare de aventuri.

vînturel s.n., s.m. 1 s.n. Vîntuleț. 2 s.m. (ornit.) Specie de șoim mic din Europa, Asia și Africa, care se hrănește cu șoareci, șopîrle, lăcuste etc. (Falco tinnunculus); vindereu. • pl. n. -e, m. -ei. /vînt + -el.

VÎNTUREL2, vînturei, s. m. Nume dat la mai multe specii de șoimi (Falco).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

vânturel1 (pasăre) s. m., pl. vânturei, art. vântureii

vânturel1 (șoim, erou) s. m., pl. vânturei, art. vântureii

vânturel (șoim, erou legendar) s. m., pl. vânturei, art. vântureii

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VÂNTUREL s. (ORNIT.; Falco tinnunculus) vindereu, (reg.) marinică, șușugaie, vetrușcă, vinderel, (prin Olt.) șurligaie.

VÎNTUREL s. (ORNIT.; Falco tinnunculus) vindereu, (reg.) marinică, șușugaie, vetrușcă, vinderel, (prin Olt.) șurligaie.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

vânturel, vânturei, s.m. – (ornit.) Pasăre răpitoare de zi; specie de șoim care preferă stâncăriile; vindereu (Falco tinnunculus). Semnalată în Maramureș (Lengyel, 2007: 27). – Din vânturi (< vânt) + suf. -el (DEX, MDA).

Intrare: vânturel (șoim)
vânturel1 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vânturel
  • vânturelul
  • vânturelu‑
plural
  • vânturei
  • vântureii
genitiv-dativ singular
  • vânturel
  • vânturelului
plural
  • vânturei
  • vântureilor
vocativ singular
plural
venturel
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ventureu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
vântrel
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vânturel, vântureisubstantiv masculin

  • 1. ornitologie Nume dat la mai multe specii de șoimi (Falco). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: vindereu
etimologie:
  • Vânt + sufix -el. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.